vineri, 10 septembrie 2010

Nu va fi arma mea.

 Razbunarea.Arma prostului.Nu va fi arma mea...
 Am renuntat la ceva sperand in altceva,ilogic dupa cum ma stiti,am pierdut ceva crezand ca voi castiga altceva,dar am pierdut si de data asta...
 Intre doua personaje alaturi de care nu ma voi mai putea regasi vreodata,ma plimb absenta,cu oarecare umbre de sentimente.
 Il vad si lesin iremediabil acolo unde nimeni nu vede-in interior.
 Il privesc si`mi dau seama ca,din fetita draguta,care nu greseste niciodata,are doar mici scapari,am devenit o fata care isi poarta drumul din greseala`n greseala...Dintr`una mare intr`una imensa.
 Simt ceva cazand inauntrul meu.Sa fie acea speranta care moare prima?Probabil.
 Dar ceea ce se simte prabusindu`se`n mine e mai mult decat speranta,fiindca sunetul si vibratia indica mai degraba un cutremur.Unulde peste 10 grade pe scara Richter...Unul care sa`mi darame mandria si zidurile care ma inconjoara si care sa ma invete cum e sa renasti din...moloz...
 Ma si mir cum pot sta atat de calma,perorand despre imensa mea durere,fara sa mi se schimbe expresia fetei si fara sa imi dau seama ce fac...Imi dau seama doar ca sunt inconstienta,dincolo de toate aparentele.Ca am gandit doar in primul moment,apoi m`a luat valu`...Si m`a cam dus departe...Fiindca nu mai gasesc vreo cale de intoarcere.


 Ma gandesc la un cantec.La o melodie de la Rascal Flatts."This everyday love".Ma gandesc la povestea aia.Ma gandesc cum acel om nu se poate satura de o poveste de dragoste care nu iese cu nimic din comun,de povestea lui de dragoste,cu toate banalitatile zilnice...Cu toate stereotirpurile acestui sentiment sfidator.


 Ma gandesc cum nici eu nu m`as putea satura de asa o dragoste banala,dar de care SA FIU CONSTIENTA...


 Ma gandesc si la niste versuri pe care le`am gasit pe un wallpaper pentru telefon...Nereusite,neslefuite,neprelucrate,intacte.Conserva fix acel sentiment ciudat care m`a amortit aproape o luna,facandu`ma sa cred ca e "iubire"...
 :
     "If you love me,let me know,
      If you don`t,just let me go..."


 Cum poate o fatuca naiva sa se pacaleasca...Ce usor a fost,nu`i asa?...


 Prin timp,ma vad cam in ce fel as arata aproape de 30 de ani...Inca tanara,imbracata comod,intinsa pe un sezlng,pe terasa casei mele,privind implinita in curtea casei,la gazonul verde si scuturandu`se de roua...
 Simtind miros de cafea si vazandu`l in spate pe logodnicul meu venind cu cestile pline spre mine.
 Un sarut,o privire calda...
 O dimineata de septembrie.
 Undeva,departe de tara asta care parca imi poarta ghinion...
 Traind o poveste de dragoste banala,nestiuta decat de prieteni,nedezbatuta,lasata in pace de barfe si rautati,departe de orice invidii.
 Mintea mea e plina de dorinte banale,plina de visuri si de impliniri de om normal.


 Imi vad viata,cu ochii mintii,si ma bucur ca va fi asa.Si sper ca va fi asa.
 Nu ma visez langa un Fat`Frumos sau vreun Brad Pitt,cliseele generatiei noastre si ale secolului 21...
 Ma visez alaturi de un baiat(ma rog,barbat la momentul acela...) care sa ma inteleaga si sa ma priveasca asa cum sunt.Sa vada ce e IN mine,nu ceea ce las eu uneori sa se vada...Un baiat care sa stie sa imi fie alaturi,si care sa ma faca sa ma simt speciala,oricat de comuna as fi.Asta visez eu.


 Nu voi incepe sa imi caut cu aviditate un "ales" inca de`acu`...E timp,Slava Domnului...
 Incerc doar sa vad daca ma intelege cineva...
 Si daca mai priveste cineva si dincolo de aparente in vremurile astea,daca mai vede cineva si dedesubturile vorbelor aruncate neintentionat.Daca mai poate sesiza cineva sentimentul ascuns in subsolul tampeniilor gratuite,scapate intr`un moment de furie...
 Daca mai stie cineva in cine sa aiba incredere si daca mai poate cineva sa aiba incredere in mine...
 Vreau sa vad cat timp va trece pana cand cineva isi va da seama ca eu ii pot fi mereu alaturi.
 Orice as zice si indiferent de ce as lasa sa se intrevada...



 Daca as avea`o pe Kinky alaturi,as ridica un toast in cinstea ideii nenascute de razbunare,in cinstea calitatii de a nu dori razbunare...Dar de una singura-n`are niciun farmec...
 Daca as avea`o pe Skivo...M`as relaxa cu o sesiune foto...
 Da` norocu` meu e ca nu e niciuna pe aici...
 Nici cele doua crazy-dude Ana si Eve,care ma cam fac sa rad si cand credeam ca am uitat cum se face...
 Nici Creatza nu`i...Ea ma face sa rad fara sa zica sau sa faca ceva,asta nu ar fi o noutate...


 Toate,toti fac parte din banalitatea mea,pe care nu as schimba`o cu nimic si prnteu nimic.
 Si toate ma injecteaza cu venin de trecerea timpului si cu regret de timp trecut...
 Dar aceleasi "toate" ma fac sa imi revin si sa ma regasesc atunci cand e mult prea multa agitatie in mine si in jurul meu.


 In cinstea banalitatii si a trecerii timpului,toastez cu incheierea inca unei postari de toata plictiseala.Multam celui care a avut rabdare sa o citeasca pan`la capat...






        Poze By Riri`&Skivo`© (sesizati voi care ale cui sunt...)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu