marți, 28 septembrie 2010

Hai sa cadem in gol! :).

 A venit in sfarsit vremea...Pot scrie si eu linistita,imi pot lasa proza libera pe intinderea catorva pagini...Simt ca nu mai pot daca nu scot toata energia din mine chiar acum!...
 Caietul cu poezii e uitat,pe undeva pe unde nimeni nu se va uita in urmatorl secol...Asta zic acum.Peste 5 minute ma vezi cu asa-zisul fruct interzis in brate...
 A venit toamna.Si stati linistiti,dragilor,nu voi insira in continuare versuri de`ale lui Nichita Stanescu...Aceasta fiinta mai are inca umbra de demnitate a unei poete ratate si dorinta de a fi,cat de cat,originala...
 Simt nevoia sa te strang in brate in fiecare secunda,sa simt toamna doar alaturi de tine si,mai ales,PRIN tine.Simt nevoia sa te am aproape de fiecare data cand imi e greu,de fiecare data cand e frig,de fiecare data cand cade o frunza...
 Hai sa cadem in gol!...Hai sa lasam totul deoparte si sa ne facem frunze alaturi de sclavele toamnei asupritoare...Hai sa ne indragostim!...Ce`ar fi sa mergem alaturi,brat la brat,prin labirintul ideilor sinucigase ale frunzelor?Sa ne acoperim cu bruma si sa nu ne stim pana ce urmatoarea frunza nu va cadea...Sa ne inmormantam credinta in maldarul de iarba proaspat cosita-ultimu` lot pe anu` asta- si sa aprindem lumanarea inca uni sarut deasupra memoriei neintinate a verii ce tocmai a trecut...


 Sa lasam ideile sa zboare printre noi,sa ne separe si apoi sa ne aduca inapoi.
 Sa ne lasam despartiti dinadins,ca sa vedem ca doar impreuna ne gasim locul...
 Sa ne lasam unul in voia celuilalt,sa gandim spontan,sa nu lasam nimic intre noi.Sa ne inchidem ermetic inima,astfel incat ea sa ramana oarba oricarei tentatii,sa ne deschidem mintea doar in fata trecutului ce il avem impreuna si sa nu permitem nimanui sa darame ceea ce am cladit din atatea mii de incertitudini,de clipe moarte,framantari zadarnice si lacrimi depresive...
 Stii ce?Niciodata nu m`am simtit asa.Nici nu stiu cum sa descriu senzatia...De parca de fiecare data cand esti langa mine mi se naste o alta fiinta in...stomac...Fiorii se aduna,se rotesc,fac orice altceva in afara de a ma lasa in pace.Mana ta e cea mai calda bratara,iar privirea ta e cea mai sigura imbracaminte.
 Tu esti cel mai frumos cadou pe care lumea mi l`ar putea da.
 Stii ca atunci cand nu indraznesc sa te privesc e din cauza ca mi`e teama ca nu voi mai putea evada din ochii tai...Din tine...Nu crezi ca,daca m`ai privi mai mult de 5 secunde,as deveni parte din tine?...Nu crezi ca nu ai mai putea fi nici tu separat de mine?...Nu crezi ca am fi unul in loc de doi?...


 Ma plimb prin cotlonul unde tin ascunse putinele amintiri si clipe traite alaturi de tine.Imi amintesc totul,exact asa cum a fost.Ai venit,desi nu ma asteptam.Am coborat grabita scarile de marmura...Chiar daca nu aveam o rochie de gala,ci eram mai neagra decat umbra ta,m`am simtit ca o Cenusareasa.Iar la capatul goanei mele de 15 secunde te aflai chiar tu.In bratele tale simt ca nu mai conteaza lumea din jur,ci doar siguraanta pe care numai fiinta ta apropiata mi`o poate da...
 In sala intunecoasa unde urma sa`mi joc micuta piesa,tot tu erai cel menit sa`mi sprijine capul si sa ma cuprinda in brate.Tot tu erai cel care`mi zambea in timp ce eu imi debitam,docila,rolul.
 Apoi tot tu erai cel care ma purta prin tot orasul,prin padure,pe strada,printre oameni.
 Nu sunt adepta declaratiilor de dragoste.Habar n`am ce cuvinte ti`ar placea.Dar stiu sigur ca acele ultime saruturi au fost mai graitoare decat orice alte replici cusute cu banalitate.


 Mozaic de sentimente,strazi pavate cu emotii si un pervaz de gara.E toamna.
 Hai sa ne`necam in noi insine.
 Stii ca ma gandesc la tine...Vanez avioane in timpul orelor de curs,ma plang la Muzzi,omor netu`...Ma simt libera sa iubesc.
 Toamna asta parca e diferita de toate celelalte...


 Toamna.Culori.Caldura.Racoare.Vant.Ploaie.Noi.
 Anotimpul asta parca e facut pentru a iubi si a fi iubit...Frunzele,pasarile,cerul,aerul brusc schimbat instiga la iubire.Instiga la aceasta crima a linertatii sufletului.
 Stii si tu ca asa e.Cand ai inceput sa iubesti,ai cedat libertatea sufletului tau....Asta e ceea ce dai in schimb pentru a trai emotia unei iubiri adolescentine. Spune`mi tu ca nu suferi din cand in cand...Mai ales ca nu esti atat de aproape de mine cum ti`ai fi dorit...Mai ales ca inca nu ai deplina incredere in mine.Mai ales ca vrei sa imi arati ca poti fi capabil si de lucruri serioase,nu numai de ceea ce imi aratai in generala,cand inca eram colegi...
 Se incheie 8 ani.8 ani in care nu am fost mereu asa cum suntem acum.Ani in care nu se uitau toti la noi,intreband sacaitor si intrigant "Voi doi...?".Ani in care ne mai si bateam din cand in cand,daca vreunu` il calca pe celalalt pe coada...Ani in care nu ne`am observat reciproc si in care a fost foarte bine asa cum eram...
 Ani care...se incheie.Mai e un pic.Am inceput.Vom incheia...


 Hai sa ne ratacim.
 Sa nu mai gasim calea inapoi spre anii astia,in care nu am insemnat nimic unul pentru celalalt.Hai sa ramanem blocati la stadiul in care ne aflam acum.Pentru ca suntem doi:).Iar impreuna,facem toamna sa arate mai umana decat este:). Impreuna,totul este doar asa cum ne dorim...







                                                                  <3!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu