joi, 16 septembrie 2010

C`est a dire que... (Pagina banala...)

 Nu ar trebui sa fiu niciodata nerecunoscatoare,fiindca viata ma uimeste mereu.O impacare surprinzatoare m`a adus la mal.Fara asta as fi inceput cu doua picioare stangi nou` an scolar.
 Ador totul.Acum...
 Ma trezesc cand suna ceasu` ala enervant(de m`ar mai lasa sa dorm inca vreo 3-4 ore...) da` sunt,totusi,fericita.Incepe o noua zi in care ma voi gandi la el.Si ce alt mod mai bun de a o incepe decat gandindu`ma la el?...
 Visez cu ochii deschisi,ma simt o zana intr`o tara de carton,ma simt singura in viata intr`un oras unplut cu papusi si manechine...Ma simt singura indreptatita sa traiasca din visuri si dorinte.Ma simt animata de ceva ce poate nu va exista in viitor...
 Fiecare secunda in care sunt privata de dreptul de a ma gandi la el mi se pare nu numai pierduta,dar total nefolositoare,parca petrecuta intr`un univers paralel...Stiu,in sfarsit,cum e sa iubesti...
 Stiu acum ca trebuie sa te si sacrifici,oricat te`ar durea inima sa lasi de la tine...Dragostea e o arta,iar arta cere sacrificii...
 Si,o Doamne!...Ma simt atat de "wild" cand cineva imi insulta prietenul,cand cineva rade de noi...M`am mai uitat la diversi prieteni sau necunoscuti...Uneori imi vine in gand..."Mama,ce naspa arata impreuna..."Da` am cam invatat sa nu mai judec,pentru ca va veni timpul cand voi fi judecata.Si nu ar fi nimic daca as fi numai eu cea criticata...Dar in discutie intra si El...
 Acum stiu ca orice lucru urat are partile lui frumoase...Dragostea e frumoasa.Si animeaza toate cuplurile.D`aia toti indragostitii sunt frumosi.Fara deosebire.Sunt ca soldatii uniformi ai unei imense armate.Isi seamana,au acelasi zambet si acelasi fior in momentul in care vad sau revad dragostea cu proprii ochi...
 O,si cat mi`as dori sa fac parte din aceeasi armata...Dar momentan...Ma simt rezerva.Si stiu ca imi va veni vremea sa vad totul alaturi de el,sa fiu vazuta alaturi de el,sa simt totul alaturi de el...Si stiu ca va veni vremea sa il cunosc si sa ma cunoasca...
 C`est a dire que...Sunt "in love"...
 Si stiu ca nu e extraordinar de usor sa nu`l vezi in fiecare zi,sa nu poti mereu sa`i vorbesti,sa nu fie mereu langa tine cand ai nevoie...Dar are viata lui.
 Si stiu ca si el simte cam la fel...
 De cate ori ma gandesc...Ma vad numai alaturi de el...Si de nimeni altcineva...


 Stiu doar ca totul a inceput intr`o toamna...Eram a sasea,daca nu m`a lasat memoria intre timp.Si am fost mult prea imatura ca sa vad ca el ma place.Si am luat in ras notiunea de "a fi cu cineva".Si nici ca m`a mai interesat dupa ce am zis "Nu".Chiar daca incepusem sa pasesc pe un teritoriu cu totul nou,nu ma simteam ca si cand as fi facut ceva special...
 Dar,un an mai tarziu...Am inceput sa ma adancesc in acel sentiment binecunoscut ca intr`o pata de nisipuri miscatoare...In acel moment nu am realizat,dar acum inseamna mult pentru mine ca,dupa mai mult de un an,el inca tinea la mine...Vorbeam zilnic.El nu mai era in clasa noastra...
 Din vorba in vorba,de pe mess la telefon,am ajuns sa ne certam zilnic.Si nu`mi placea.Faceam pe geloasa,desi el nu era nicidecum "in posesia mea"...Atunci am facut un pas de care mi`a fost mereu frica...
 L`am intrebat de ce amandoi ne comportam asa...De ce suntem gelosi si simtim ca apartinem unul celuilalt...Nu a stiut sa`mi raspunda...L`am intrebad...daca suntem impreuna.El m`a intrebat daca vreau asta.Si chiar e de mirare,avand in vedere ca prima oara s`a intalnit cu refuzul meu...Eu...voiam asta...
 Si de atunci am ramas impreuna...Certurile erau mai dese,dar asta doar findca tineam prea mult unul la celalalt.Era primul meu prieten.Si niciodata nu as putea sa`l uit...
 Imi amintesc cu acelasi gol in stomac prima imbratisare,prima strangere de mana,primul sarut...Imi amintesc totul...
 3 luni...aproape...Timp in care ne desparteam si ne impacam...Dar,in marele final,tot impreuna ajungeam...
 Dupa aceste aproape 3 luni,alt baiat a aparut in viata mea...A stationat in gandurile mele circa doua luni pe perioada vacantei...Apoi a disparut fara urma...Dar a reaparut El.Din nou certuti si despartri,din nou eram iarasi unul langa celalalt...Si uite cum a trecut prima luna de la impacarea asta...Uite cum a trecut o zi de cand ne`am mai impacat o data...Uite cum rad de cat de fraiera am fost pana acum.


 Imi vine in gand doar "Sinaia forever" care incepe vinerea asta...Imi vine in gand imaginea noastra pierzandu`ne prin multime,fericiti unul cu celalalt,mergand ca unul singur spre padurea de langa Manastire...Singuri...Numai cu gandurile noastre...Stiu bine ca asta nu va fi...Dar sper.Sper la un moment lung,in care sa fim doar noi,sa simtim ca suntem acolo doar unul pentru celalalt.
 Oricat de patetic ar suna,dragostea e aceeasi pentru toti...Nici chiar pentru mine nu ooate fi altfel,doar pentru ca sunt ceva mai "poeta" ca restu` lumii...Asta imi vine,asta scriu...


    Astept momentul.
  Traiesc clipa.
 Ma bucur pentru tot...
Sper.


 Si iubesc.Fiindca el e singurul care ma face sa ma simt oricum nu as fi (frumoasa,amuzanta,speciala etc...) fara ca macar sa zica ceva.
 Te iubesc!...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu