Finally,the hills are without eyes...

 In final,am reinvatat sa fiu eu:)

 Am realizat ca am viata pe care mi-am dorit-o intotdeauna:)

 Pentru ca am cei mai buni prieteni,iubesc,am alaturi multe persoane care tin la mine si sunt iubita:)

 Povestea care mi-a deschis ochii este urmatoarea(si e un vis,nu o poveste):

 S-a apropiat incet de ea.S-au privit in ochi,pentru ca altceva nu aveau mai bun de facut.El era inca stapanit de mirare,de mirarea sa o gaseasca alunecata pe jos,plangand din cauza durerii si cerand ajutor din priviri...
 S-a apropiat.I-a luat mana si a ajutat-o sa se ridice.
 Glezna o durea.RAU!
 Dar nu mai simtea nimic.Il vazuse pe el,si-i era de ajuns...
 El era langa ea,gata sa o ajute,iar prin simpla lui privire si-a dat seama ca are nevoie de el.Si-a dat seama ca o vrea langa el.
 Si-au dat seama ca sunt facuti unul pentru celalalt.
 S-a ridicat incet de jos,iar el a imbratisat-o protector.L-a privit,uimita,neintelegand cum de sunt in sfarsit impreuna.
 Nu s-au intrebat nimic.Erau,deci,sau nu impreuna?
 Stia sigur ca da!

 Doar in gesturile lui se citea setea de ea si imensa dorinta de a o avea langa el.Si doar in suspinele ei se ghicea nu durerea,care incetase de mult,ci siguranta ca sunt doar ei si nimic nu are sa ii mai desparta...

 Nestiind ce sa spuna...el o saruta.
 Pe coridorul slab luminat al scolii,de unde se auzea ploaiacazand violent peste lumea imbatranita de frig...doi adolescenti se sarutau.Doi adolescenti se simteau in sfarsit intregi...
 In linistea injunghiata doar de varfurile de otel ale picaturilor de ploaie,ei nu indrazneau sa faca nicio miscare ca sa se desparta sau ca sa isi reia drumurile.
 Nu mai conta ca cineva ar putea da peste ei.
 Conta numai ca erau.
 Singuri.
 Acolo.
 Calcand o regula,dar nascand o frumoasa prietenie...
 Era frig si batea vantul,bagandu-se,parca,ostentativ intre ei.Vrand parca sa ii desparta prin violenta lui.

 Ea tremura de emotie,iar mana i se pierdu in mana lui.

 Intreaga-i fiinta se pierdu in imbratisarea lui,care nu se mai satura sa o simta aproape.Isi dorea sa fie asa toata viata...
 Isi dorea sa adoarma si sa se trezeasca in dragostea ei...

 Pentru ca,da,a te indragoti este cand adormi in bratele lui si te trezesti in visele lui:) ("Falling in love is when she falls asleep in your arms and wakes up in your dreams.")

 Acum,mai mult ca niciodata,se simtea liber sa fie cine isi doreste,sa spuna ce simte,sa simta ce vrea...
 Ea era un drog permis...Ea era singurul drog de care isi dorea sa fie dependent si de care nu se mai satura...Desi dragostea dura doar de o clipa,se simtea legat de ea pe viata...
 Se simtea atat de tare,incat pentru el nu exista in acel moment alta moarte decat moartedin prea multa dragoste...
 Fara ea ar fi fost in sevraj.
 Fara ea ar fi intrat intr-o coma permanenta a izolarii.
 De acum traia doar din dragostea ei.
 Iar ea traia doar ca sa il tina pe el in viata cu dragostea ei...

 Imbratisarea s-a prelungit intr-atat incat acum sunt amandoi batrani.Maturi.Impinsi dincolo de limitele vietii.Trecuti prin multe.

 Nu mai exista coridorul scolii infrigurate...Acum sunt alte si alte decoruri ale dragostei lor,prin care au trecut,prin care trec si prin care se vor desparti...

 Ea l-a tinut in viata.
 Dragostea lui a tinut-o in viata.
 Sunt batrani,fericiti si impliniti.

 Dragostea adolescentina s-a maturizat la fel cum s-a si nascut: calma,in liniste,atinsa si aprinsa de focul unei pasiuni oarbe.
 Iar ei sunt chiar si acum cei mai fericiti.

 Si eu alaturi de ei:)
 Pentru ca dragostea invinge totoul:)

 Pentru ca in dragoste nu exista piedici si nici minciuni.

 In dragoste e doar sinceritatea care aprinde focul si incheie destine implinite.

 Dragostea e medicametul vital.

 Se recomanda citirea cu atentie a prospectului:)