Adevar sau provocare?

 Sunt zile intregi de ezitari si regasiri,zile confuze,incat nici tu nu mai esti stapanul de drept al propriului caracter...Si simti ca intregul Univers se joaca cu tine.Ca toti conspira...Ca sa`ti faca tie zile fripte.

 Ei bine,treci printr`o pasa proasta amice...Zambeste,maine va fi mai rau...

 Fiindca ne`am obisnuit sa ne asteptam mereu la ce`i mai rau si niciodata la ceva mai bun decat avem...Pentru ca am uitat sa mai speram ca maine va fi mai bine...Fiindca suntem convinsi ca totul merge prost,ca nu are cum sa se remedieze ca bla-bla-bla.

 Unde`i optimismul?
 Daca doar joaca unor copii mai poate fi privita optimist,ingaduitor,binevoitor si cum mai vrea largul public,atunci de ce ne plangem uneori ca destinul se joaca cu noi?La urma urmei,poate totul va iesi in favoarea noastra...

 Poate ca bat campii mai rau decat in cazul in care as fi scapat dintr`un azil de "zambareti"...Ei bine,orice rationament trebuie analizat,nu ignorat din prima...Iar rationamentele mele irationale sunt facute numai pentru a`i face pe ceilalti sa zambeasca...

 Fiindca "Maestra" din mine e convinsa ca zambind trecem mai usor peste toate provocarile si peste toate mizeriile vietii cotidiene...Zambind ne cultivam optimismul,ne deschidem inima si ne amintim sa ne ingaduim cate o pauza,cate un moment liber de orice constrangere...

 Eu imi permit sa debitez tampenii...Doamnelor si domnilor...Bun venit in lumea mea!Sa lasam deoparte rationamentele si sa gandim irational!E provocarea mea pe ziua de astazi,e motivul meu de ras...

 Daca nu numai mie mi se pare ca soarta m`a bagat iremediabil intr`un joc de "Adevar sau provocare",inseamna ca nu numai eu gandesc asa...Deci nu numai eu gasesc cate o logica in fiecare chestie ilogica.

 Am ales un verde atat de turbat pentru postarea asta,incat numai un "concetatean" de`al meu din "Orasul Zambaretilor" ar avea rabdare sa`mi citeasca bazaconiile...

 Sa nu ne ascundem dupa deget!Am innebunit...Si`mi place...

 Sunt mult prea convinsa ca m`am regasit pe mine insami in toata aceasta harababura de cuvinte fara sens,in mijlocul careia am ramas pe ganduri,intrebandu`ma daca acum,dupa ce intr`adevar mi`am dat seama cine sunt si cine vreau sa fiu,nu ar fi posibil ca aceasta sa nu fiu chiar eu si sa ma insel grav...

 Dupa atatea fraze fara sens,inconjurate amenintator de semne de punctuatie trantite pentru aspect si gravitate stilistica(ca doar semnele de punctuatie se vad din avion si oi gasi pe cineva care sa zica: "Bai,ce interesanta chestie tre` sa fie asta...E plina de virgule,puncte...Idee complicata...Filozofica..."),ma intreb pentru ce fac eu toate astea...De ce imi scriu jurnalul in mijlocul vederii tuturor?De ce ma astept sa ma regasesc printre cuvintele proprii si personale din dotare(vorba doamnei profesoare de romana...),cand tot ale mele sunt si in minte,nu numai insirate pe un fond colorat,sub forma aranjata si studiata a unei postari de blog,alergand pe un monitor plictisit...

 Asa imi pun eu ordine in ganduri.Fie vorba intre noi,nici nu am prea multe...Si ma insir aici precum binecunoscutii nostri tigani si cocalari autohtoni,stand la o sueta cu propriile amintiri,stranse si aranjate intr`o arhiva ce poate fi studiata de oricine...Dar care,insa,ramane doar a mea.Fiindca gandurile mele sunt...prea ale mele ca sa mai intereseze pe altii...

 Pentru ca deviez de la subiect in asa hal incat ma mir si pe mine si mi`e greu sa ma urmaresc chiar pe mine insami...

 Pana la urma asta e scopul meu.A enerva pe altii e un scop in sine.O pasiune.Si a ma enerva pe mine insami e o provocare.Pe care am dus`o la capat de atatea si atatea ori...

 Joc singura jocuri puerile,pentru a ma autodescoperi:))Joc singura "v`ati ascunselea" cu propria persoana,urmand sa ma regasesc printre vrafuri de ganduri prafuite si sa ma pierd dupa o idila terminata in defavoarea mea...

 Urmeaza sa ma pierd in cautarea unor raspunsuri pentru ceea ce a fost si sa ma regasesc intr`un viitor apropiat,mult schimbata si plimbata prin toate cotloanele sufletului meu...

 Esentialul e sa ma regasesc de fiecare data cand ma pierd.
 Si asa voi face:)
 Psiholoaga m`a facut mama:))

 Ma intorc pe toate fetele(nu de perna,nu intelegeti gresit) si tot la mine ajung...A!Da! Fiindca ma analizez pe mine:))...

 De acum incolo...Tot pe mine ma analizez:))

 Si de acum incolo...Va sfatuiesc sa nu va feriti de jocurile ocazionale cu destinul...Gen "Adevar sau provoare"...Fac parte din viata...Fac parte din noi.Ne ajuta sa ne intelegem mai bine.Ne ajuta sa traim.Ne ajuta...Fiindca ele fac viata.

 Nu ca viata ar fi vreun joc,dar e construita pe jocuri...Iti este data,iar tu o iei in propriile maini,o cultivi si depinde de tine cum o joci...Poti sa o pierzi din primele "niveluri",cand devine totul mai greu...Sau poti sa treci de toate si sa o pierzi tocmai in momentul in care erai incredintat ca ai trecut peste tot...

 Asemanarea cu joaca e izbitoare...

 Noi suntem numai pioni,iar viata insasi e jocul,care ne muta,ne scoate din joc,ne da pauze sau ne impinge sa jucam mai din greu.

 Iar noi suntem toti facuti,initial,pe acelsi tipar.Suntem toti facuti sa invingem,sa castigam totul in competitia vietii...

 Insa multe ambitii se pierd pe parcurs...Unele nici nu se nasc si sunt stricate de tentatii...Unele se nasc si pier la primul contact cu lumea reala...Iar altele traiesc cat le este dat...De la inceput...Pana la sfarsit...

 Noi insine suntem ambitii aprinse din flacara vietii...

 Noi insine jucam pentru a castiga o competitie...Jucam pentru a castiga ceea ce ne dorim in viata...

 So...Game on!...

               Ultima poza...Copyright Skivo© :x