luni, 3 mai 2010

Soarele noptii

Prietenia e cel mai frumos lucru care i se poate intampla omului,mai ales atunci cand aceasta e sincera si dezinteresata.Prietenia e un sentiment pe care nu il vei putea niciodata cumpara,oricat de bogat ai fi.
Prietenia mi-a relevat aspecte pe care nu le-am mai aflat pana acum,si anume intelepciunea de care da dovada un prieten atunci cand te intelege si se porta cat mai natural cu putinta...
Prietenia mi-a relevat expresia "soarele noptii",care imi va ramane pentru totdeauna in minte,fiind legata de cea mai grea incercare la care a fost supusa relatia mea cu cele mai bune prietene ale mele,pana in momentul de fata...
Prietenia e o fabula,in care actorii isi interpreteaza rolurile peincipale cu naturaletea cu care joaca in timp ce suie pe scara vietii.Prietenia e un basm,in care binele invinge intotdeauna,indiferent de cate piedici i-ar fi puse in cale...Prietenia este insusi scopul vietii!
Prietenia este un ideal ce trebuie atins pe parcursul existentei umane,fiind invincibila si devenind,la nevoie,adapost impotriva intrigilor tesute de cei fara treaba impotriva unui suflet,pentru a-l imprejmui si baga la stramtoare(sau stramtorare,la ora asta nici pe ce lume ma aflu nu mai stiu...)...
Imi inchipui ca prietenia e cu atat mai frumoasa cu cat certurile si piedicile o intaresc si ii confera dreptul si puterea de a se integra din plin in viata ta...Imi mai inchipui ca tot ce e pe lumea asta trece mai intai prin filtrul competent al unei relatii,daca nu de prietenie,atunci macar de o oarecare amicitie...
Frumusetea nu mai e deocamdata frumusete.Mi-am dat seama ca niciodata nu voi fi apreciata pentru ceea ce sunt,pentru ca niciodata nu voi fi cineva.In momentul asta ma simt la fel de inutila cum m-am simtit pana acum si cum,cu 3 minute inainte,speram sa nu ma mai simt vreodata...
Viata ma intoarce la aceleasi sentimente,care,sa speram,vor trece intr-un final...
Iata cum am stricat bunatate de idee din cauza cuiva care nu intelege cum e sa ti se ideea din minte exact in punctul in care a ajuns la un potential oarecum satisfacator.De ce ma mai obosersc sa scriu macar???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu