sâmbătă, 3 aprilie 2010

Ce este VIATA?

Viata este un amestec deseori neomogen intre bine si rau.Viata este doar un moment pe care fiecare si-l traieste sau dupa intuitie,sau dupa ratiune.Viata este spatiul de intalnire al unei game largi de intamplari,de pilde,menite sa ne dedstepte din vesnicul somn al ratiunii si sa ne invete sa traim pentru noi,nu pentru razbunare sau alte scopuri primordiale.
Ne nastem cu prejudecati.Viata ne pate invata sa le depasim.Doar daca vrem...
Ne nastem la fel.Viata ne face speciali si diferiti...
Ne nastem nestiutori.Viata ne poate face filosofi...
Ne nastem cu oarecare greutate pentru ca viata sa ne fie oarecum mai usoara.
Ne nastem intr-o zi pentru a trai inmiit mai mult de atat.
Ne nastem din voia celui m ai inalt spirirt,pentru a-I implini voia...
Viata este la inceput cum o vor altii,dar,incet-incet,invatam si ne-o modelam "dupa chipul si asemanarea noastra",cat mai fericit cu putinta.
Viata este,pana la urma,scopul pentru care ne-am nascut.Sa facem din ea ceva la voia intamplarii ar fi cel mai nesabuit lucru posibil.O greseala ne poate schimba complet viata,ne-o poate chiar lua.Cine ne va mai da,oare,viata inapoi,daca noi nu ne-o mai dorim doar o clipa?...
O simpla greutate ne poate face sa uram viata si sa ne dorim sa o lasam in urma...De ce asta?Singurul lucru la care trebuie sa ne gandim este ca,daca o aruncam o data,nu vom mai avea ocazia sa o regasim,si poate nici macar sa o revedem din afara ei...
Un simplu motiv ne poate face sa ne detestam si sa ne inraim,sau ne poate aduce pe calea cea buna.O simpla privire din partea cuiva drag ne poate face,atunci cand ni se apropie sfarsitul,sa ne agatam cu cea mai mare disperare de un fir de pai,care nu ne-ar prelungi decat agonia,si ne va intuneca sfarsitul.
Viata este cel mai bun lucru care ni se poate intampla...
Daca viata ne poarta pe cai nebanuite,asta e pentru ca trebuie sa ne calim si sa ne formam un caracter puternic,care sa ramana in urma noastra atunci cand vom parasi lumea asta...
Cea mai mare dorinta a mea este sa traiesc dupa moarte,in mintea celor care m-au cunoscut si nu numai.Vreau sa fac ceva ce va folosi generatiilor urmatoare si care ma va aduce mereu in acel preznt la care eu nu as mai putea sa iau parte.Vreau ca eu sa fiu o constructie rezistenta(nicidecum un templu...) care sa adaposteasca idei si spirite asemenea cu ale mele si care sa ma lege de cei care m-au inteles,care ma inteleg si care ma vor intelege...Vreau sa le pot fi intotdeauna aproape celor ce simt ca mine si care au aceleasi idealuri ca si ale mele.Si nu numai...Vreau sa traiesc intotdeauna in mintea celor carora le va pasa de ce am crezut eu,de ceea ce am simtit eu.Vreau sa devin un univers deschis tuturor,fara exceptie,care sa primeasca ospitalier pe oricine ar vrea sa i se alature gandirii sale...
De aceea scriu.Banuiesc ca nu se va alege nimic din asta,dar nimic nu ma opreste sa incerc si sa imi planuiesc "nemurirea"...De aceea imi pun gandurile la dispozitia tuturor,pentru a vedea daca ele intereseaza si daca nu se vor stinge odata cu mine.
Si sper ca ceea ce incerc acum,si care se va prelungi la nesfarsit,sa ma ajute sa devin o stare ce se va prelungi si ea,prin constiinta celor ce vor intelege.
Si asta pentru ca IUBESC VIATA...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu