luni, 5 aprilie 2010

Alice in tara minunilor vesnice...(o poveste cu pitipoance)-partea a II-a

Parca ramasesem la partea cu fetele imbracate in tricouri largi...Bun,deci:
Acele fete,in loc sa aiba cate o floare dupa ureche si niste siraguri de margele,ele aveau niste...lanturi agatate de gat si niste "roti de caruta" in marime naturala prinse de urechi.Buzele lor nu erau nicideum de acel rosu sanatos ce subliniaza trasaturile unei fete de la tara,ci aveau o culoare roz aprins si erau atat de stralucitoare,ca la soare te puteai uita,dar la dansele ba.
Fata se minuna de cele intalnite,dar nu indraznea sa spuna nimic.Era,totusi,in casa unor oameni de treaba,care au invitat-o la masa fara sa stie macar de unde e...Asa ca se multumi sa stea in banca ei si sa observe comportamenttul acelei rase cu totul noi pentru ea...
La un moment dat,una din fete scoase un telefon de toata frumusetea,cu touchscreen,pe care isi lipea degetelele fine,captusite cu unghii false de o lungime impresionanta.Primise un mesaj...
-Bai,tata,eu trebuie sa plec in club...
-In seara asta nu te mai duce...
-E,dar de ce sa nu ma mai duc???Toate fetele merg!Nu pot sa nu ma duc si eu...
-Bine,fata tatii,du-te...
-Vrei si tu sa vii cu noi,o intreba ea pe Alice.
-Da,as veni si eu...spuse aceasta,impinsa de curiozitate.
-Nu poti veni asa.Trecem si pe la mall ca sa iti luam ceva de imbracat,mai potrivit.Ok?
Alice nu stia ce inseamna "ok",dar raspunse:
-Ok.
Si astfel,fetele plecara,lasand in urma satucul acela avand cel mai pitoresc aspect.O caruta le duse pana la marginea satului,de unde un BMW seria 5 le "incarca" si ;e duse spre mall...
De acolo,Alice nu mai iesi intreaga.Odata cu vestimentatia ieftina de "pitzi",i-a fost implantata o mentalitate de care nu avea sa mai scape toata viata,dar care nu a deranjat-o nicidecum,de atunci ea nemaiputand sa sesizeze nici cel mai mic detaliu al bunului simt,pe care l-a pierdut oata cu intrarea in mall...
Si asa ajungem la ce v-am spus la inceputul povestirii:odata intrat in Romania,te transformi ireversibil in ceva de nerecunoscut,poate chiar intr-o scursura a societatii,daca erai de o calitate ceva mai inferioara,daca pot sa spun asa,inainte de a calca granita...


Aceasta este,practic imaginea tarii noastre,o tara a pitipoancelor si a cocalarilor(adica o pitipoanca la ganul masculin) in care bunul simt e din ce in ce mai rar,si cultura ar trebui pusa pe indicatoare rutiere care sa indice casele unde mai locuiesc acei oameni care nu au fost inca atinsi de acest fenomen...
De ce asa o "pitiponceala" in masa?De ce sa ne lasam dusi de un curent care nu vine de nicaieri si care duce spre "tembelizare"?Va zic eu: degeaba...Nu avem ce face si ne mai tragem o poza cu "botiq" pentru hi5 sau ne mai cumparam o bluzita Armani de Obor,ca sa ne dam si noi un pic mari prin cartier,la bordul unui scuter e care ne-a suit Fat-Frumosul nostru care goneste cu o viteza ametitoare pe sosea,ascultand simultan manele la telefonul mobil.
E cat de cat interesant?Nu,eu nu cred,si sper sa nu ajung vreo Alice sau ceva de genul asta...Halal sa ne fie..."Curat halal",cum ar spune un binecunoscut personaj al unui binecunoscut dramaturg de-al nostru...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu