Nu stiu cum se intampla,dar cu cat faci mai multe,cu atat te plictisesti mai repede...Eu,spre exemplu,sunt lovita in plin de astenia de primavara,care nu ma mai lasa nici macar sa gandesc.Cei care vor cu orice pret sa fie rautacioai vor spune ca eu nu am gandit niciodata...Poate ca da,poate ca nu...
In fine,vreau sa povestesc o zi in care un elev este de serviciu,in maniera mea proprie si personala,pentru ca asta am facut azi.
Cu toata nepasarea romaneasca,am aflat in dimineata asta ca sunt de serviciu pe scoala,ca cei dinainte nu puteau sa anunte mai devreme...macar nu imi mai faceam temele.Deci,am preluat cheile,care m-au deranjat toata ziua(trebuia sa deschid si sa inchid usa la comanda si sa stau dupa toate progeniturile chiulangii sau chiulangioaice,nu stiu,ca sa nu se supere,sa nu imi faca probleme intrand pe la"profesori" si sa nu ma treezesc cu o bataie...).Am stat intreaga zi la dispozitia tuturor,desi eram moarta de oboseala si in scurtele momente de ragaz in care ascultam o muzica mai deprimanta decat vreamea atat de frumoasa care nu imi permitea totusi sa ies afara si sa ma bucur de ea,visam la un pat moale si racoros,ca sa inving toropeala de afara.Nu mi s-a implinit dorinta.In schimb a trebuit sa anunt si sedinta la toate clasele.
Dar partea cea mai interesanta era atunci cand ma asezam inapoi pe scaun si imi refixam castile tembelizatoare crea ma deconecteaza de lumea inconjuratoare in urechi,si cineva ma mai trimitea undeva.Vai mie cate pronume nehotarate(sper ca asta sunt,ca altfel nu stiu ca ma asteapta de la doamna profesoara).
Ziua de azi a fost cum nu se poate mai grea...In timpul ultimei ore am iesit afara si m-am postat pe treptele de la intrare,ca un "CERBER" respectabil ce ma aflu,ca sa admir o zi atat de utila din punct de vedere al descarcarii energiei negative.Pe fundal a aparut muzica armonioasa si mai mult decat binevenita a pungilor de lapte cazand de undeva din cer,doar colegii mei,Doamne fereste,nu arunca nimic pe nicaieri,nici chiar cand sunt prinsi in "flagrant".Asa ca am stat sa spionez infractorii care nu ma lasau sa ma relaxez dupa aceste ore in acre nu am facut nimic,ba chiar am ramas in urma cu materia la scoala.Ba am facut ceva!Am vanat avioane,manata de superstitia conform careia atunci cand vezi un avion se gandeste cineva la tine...Da` cine sa se mai gandeasca,frate,la mine,cand toti de-abia asteptau sa scape de mine...Imi pare rau,"la nivel de partid",ca am fost exclusa de la replicile "de canal",dupa cum spunea un foarte nostim profesor vis-a-vis de tampeniile pe care le debitam la ora,ale colegilor mei,care,desigur,s-au distrat bine de tot in lipsa mea.
Ok.Sa recapitulam.Nu am facut nimic,am fost tarata de colo-colo si m-am plictisit,asteptand un prilej sa ma DUUUUUUUUUUUUUUC unde-oi vedea cu ochii.Nu prea e buna o astfel de stare le varsta mea,dar nu am cum sa ma simt astfel dupa vreo...trei olimpiade dintre care unu m-a tarat pana la nationala(nu ca nu mi-ar fi placut),alta pana la judeteana(ca nu se putea mai mult) si alta de-abia s-a obisnuit cu mine.Da` si asta vrea sa ma "faca energetic",dupa cum spunea o binecunoscuta nevasta de om politic,actualmente ramas pe-acasa,ca nu prea se mai aude de el(uite cum devin si ompolitig,fac analize la toate nimicurile pe care le prind).Si apropo de flacara violet...Am inceput sa ma mai imbrac si eu in violet.Va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru.Nu ajuta cu nimic,dar e o culoare frumoasa,indiferent de nuanta...
Asa a ajuns eu la un cu totul alt subiect fata de cel anuntat de titlu...Dar concluzia e perfect adaptata tilului: am debitat toate tempeniile astea "interioare" zavorate adanc in interiorul "brain"-ului meu (ca sa ne si englezim un pic,ca altfel nu merge) din cauza ca MA PLICTISESC DE NU MAI POT!!! Somnul ratiunii naste monstri...Asa ca fiti pe faza,sa nu va adoarma si constiinta alaturi de restul corpului atat de solicitat,dragii mei(oau,ma simt ca un...nu stiu...a,da,ca o fosila cu multa experienta,zicand asta...),ca nu se stie unde am ajunge...
Oricum,in fapt de seara(adica acum,sau chiar cu vreo 2 ore mai devreme),neuroni au murit cu miile in lupta lor cu ceva ce nu exista,dar care trebuie neaparat cucerit,adica dreptatea,ratiunea,vointa,spiritul practic etc.Au murit,fie-le tarana usoara si Judecata de Apoi favorabila,lasand in urma o intarziata care inca mai scrie,desi ar trebui sa isi invete lectia la fizica.
Gata cu pildele si actiunile cu caracter puternic moralizator,suntem in Postul Pastelui,in Saptamana Mare,iar eu sunt ocupata sa ma preagatesc sufleteste si nervoziceste pentru aceasta mare sarbatoare.
Gata!Incerc sa termin,desi sunt un pic cam nevorbita,cu tot debitul meu verbal incredibil si nestavilit.Data viitoare poate reusesc sa criu ceva despre pitipoance si "pitiponceala",un subiect de mare actualitate si care ma pasioneaza in mod particular,de zici ca ar fi vreo specie pe cale de disparitie.Dar nu e nicidecum,e o specie care chiar pericliteaza bunul mers al vietii prin comportamentul sufocant si indecent.
Gata!!!Nu MAI POT EU.Pe maine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu