sâmbătă, 25 decembrie 2010

A.

 "All the things she said,all the things she said,running through my head,running through my head..."

 "This is the last night you'll spend alone
Look me in the eyes so I know you know
I'm everywhere you want me to be
The last night you'll spend alone
I'll wrap you in my arms and I won't let go
I'm everything you need me to be..."



 "But you were the one for me and now I`m going through the door... When you take that step,I love you,babe,more and more...We need to laugh,and sing,and cry and warm each other`s hearts tonight... Having fun of all of it and loving all of mother God..."

 "So you see? This world doesn`t matter to me. I`ll give up all I have just to breathe the same air as you `till the day that I die! I can`t take my eyes off you..."

 "You say: <>...Tell me what do you want me to say when you treat me this way?... Oh,I love you maybe and I hope it goes away... How I want you daily,by now it`s gonna stay..."



 Deci... S`a terminat.
 Cand iti spuneam ca maine poate fi prea tarziu... Nu ma credeai. Azi a fost acel "maine",pe care il tot evitai. Credeai ca nu are sa soseasca niciodata?... Te inselai...
 Am ales o zi... Mult prea mare... Mult. Am ales un sentiment mult prea mare... Am ales un moment pe care mi`as fi dorit sa nu`l revad in viata mea... E Craciunul. Si eu ti`am spus "La revedere" pentru ultima oara.
 In coltul camerei obscure,cu bradutul luminos clipind obsedant deasupra capului meu,lacrimile mele luceau si paleau. Si tu ma rugai sa nu mai plang. Aveam vreun motiv sa fac asta? Tu stiai foarte bine ca voi plange. Cred ca in momentul in care ai vazut ca sunt eu ai raspuns si te`ai asteptat la ce va urma. Nu credeai ca va fi chiar azi. Nu? Dar da... Azi a fost. Craciun fericit!....



 Stii ca maine imi voi dori sa ma arunc in bratele tale si sa adorm acolo... Sa visez cum am fi putut noi fi impreuna... Stii ca maine imi voi dori din tot sufletul sa`ti mai spun macar o singura data "Te iubesc"... Stii ca maine,daca as putea,as alerga spre tine cu bratele deschise si as prinde in ea toata suflarea ta. Te`as micsora si te`as baga intr`un buzunar si te`as tine drept amintire. Ca sa ma gandesc mereu la cat de frumos a putut fi,si cat de dureros s`a incheiat...
 Stii ca maine,cand te vei trezi,vei spera sa fi fost un vis urat si nu oribila realitate... Stii ca maine,cand imi voi deschide telefonul,ma vor cuprinde lacrimile la vederea numelui tau si la neputinta de a te apela... Ce rost ar avea sa te mai sun,daca tot stiu ca ieri [respectiv azi] a fost ultima zi in care mai aveam dreptul sa`ti zic ceva?...
 Stii ca,atunci cand imi va fi cel mai greu,ma voi gandi la noi... Si`mi voi dori ca totul sa reinceapa... Sa nu fi ingropat sentimentul... Ci doar cuvintele...
 "Imi pare rau,dar eu nu te pot iubi... Te`am iubit. Dar nu mai pot."
 Picase tavanul peste mine. Cu tot cu lustra si vascul sub care urma sa ne sarutam,sa ne poarte noroc tot restul anului... Mi`am facut cel mai frumos cadou... Mi`am pierdut propriul cadou minunat... 
 Poate ca,dupa alte cateva luni,in afara de acestea petrecute impreuna,ti se va face dor de mine... Vei vrea sa... Mai fie ce`a fost... Mai... Stii ca va fi mult prea tarziu.
 Imi pare rau pentru tot ce am auzit. Imi doresc sa`mi bag capul in pamant,fix ca strutu` [io prefer sa fiu un emu!]. Sa nu`mi mai amintesc vreodata cum sunt. Sa nu mai aflu niciodata ca asta m`a facut respingatoare... Sa nu mai gonesc pe nimeni de langa mine... 


 Iti doresc sa fii fericit. Alaturi de oricine iti doresti tu. Nu mai pot sa`ti stau in cale. Distanta m`a biruit,intr`un final. Sentimentul ca devenisem rezerva... Ca atunci cand aveam nevoie de tine sa ma iei in brate si sa`mi zici ca totul va fi in regula [cand plangeam ca disperataaaaaaaaa!] poate era alta fata in locul meu,careia ii ziceai aceleasi lucruri frumoase,pe care o inrobeai cum m`au inrobit pe mine cuvintele si privirea ta.
 Va fi o fata [sau vor fi fete] care te va [respectiv vor] merita mai mult decat te`am meritat eu. Si care vor avea posibilitatea sa te faca fericit. Si nu sa`ti fie o povara,cum simt ca am fost eu de cand te`ai schimbat atat...




 Eu nu voi tine atata la timpul trecut. Eu tin la tine. Eu as face aproape orice pentru tine. Imi esti cel mai bun prieten. Nu are rost sa vorbesc ca si cand unul dintre noi s`ar fi dus. Nu are rost sa ma simt ca si cand aceasta relatie "a murit". Nu. N`a murit. Traieste in amintirea noastra. Alaturi de noi. Pentru mine,ai fost primul. Din toate punctele de vedere. Pentru tine... Sincer,habar n`am ce`am fost.
 Si stii ca vei ramane mereu acel "prim". Iti multumesc ca mi`ai deschis drumul. Ca mi`ai aratat cum e cu,si cum e fara... Ca mi`ai aratat cum pot fi pe val si cum pot cadea,in vederea aceluiasi sentiment.
 Insa mereu imi va fi greu sa reved o poza sau o amintire fara sa`mi dea o lacrima in coltul ochiului. Ce era viu ieri,azi e o piatra rece,sub care zac primele mele sentimente...
 Dar...

 Propun un toast: pentru ceea ce a fost,si pentru ce va avea curajul sa fie.

duminică, 19 decembrie 2010

Draga Mosule,

 Stii ca atata timp nu am crezut in tine... Iarta`ma... Nici nu mai pot reincepe sa cred...Insa sunt dispusa sa fac o concesie,in spiritul sarbatorilor... Asadar,te rog,asculta`mi lista de cadouri... Nu iti cer sa`ti umpli sacul pana la refuz si sa te obosesti in zadar aducandu`l pana sub bradul meu... Oricum nu incapi pe horn,deci ar fi o pierdere de timp...
 Mosule,anul asta... Numai pe tine ma pot baza sa`mi aduci ce vreau...

 Te rog din suflet,adu`mi prietenii inapoi de Craciun...
 Anuleaza`mi toate pierderile... Ofera`mi iertare din partea lor... Readu-le increderea in mine!
 Fa`i sa creada in continuare in ceea ce sunt... Si in ceea ce am fost...
 Pune o fundita peste pacea in familie si adu`mi`o asa,bruta,netransformata,palpabila si dulce... Macar pentru cateva zile...
 Adu inapoi vechile mele calitati si ajuta`ma sa le pastrez... Tot cateva zile... Mi`e dor de vechea mea persoana...
 Insufleteste`mi prajitura de pasla agatata in brad,fa`o sa`mi vorbeasca,fa`o sa nu ma mai ignore... Sa nu mai intoarca capul atunci cand ii vorbesc...
 Du tuturor copiilor care n`au avut pana acum parte bomboane... Multe... Sa le indulceasca acel gand ca... si maine va fi la fel...
 Da tuturor celor dezamagiti speranta ca,in momentul in care vor reinvata sa zambeasca,va fi din nou bine...
 Imprastie speranta... Fiindca... simt asta... incepe sa se duca... Precum petrolul si gazele naturale... E o resursa epuizabila,neregenerabila... Si daca lipsteste,va lipsi si Craciunul... Mosule! Vrei sa`ti pierzi locul de munca?...
 Nu in ultimul rand... Du tuturor celor dragi un gand bun... Sa stie ca,indiferent ce s`ar intampla,eu ma gandesc la ei... Si nu vor fi niciodata singuri atata timp cat am ramas macar eu alaturi de ei... Oricat de neinsemnata as fi... Tot exist... Tot sunt prezenta... Tot sunt reala si realizabila...
 Mosule... Te mai rog ceva... Treci pe la mine in seara de Ajun,cand toti vor fi dormind,cu mine`n frunte,si sterge`mi lacrimile de pana acum... Cu maneca ta lunga si rosie. Sterge`le. Acum. Si pentru totdeauna...


 Te rog eu... Nici nu cred ca`ti inchipui cum e sa ceri cuiva in a carui existenta nici macar nu crezi sa`ti aduca tot ce ai mai drag inapoi... Dar,undeva,departe,nu zic in Laponia,prea`i cliseu,dar undeva... Existi. Daca nu aici,unde nu te`a vazut nimeni... Atunci esti acolo,sus...
 Pe steaua care rasare prima si in fata careia imi pun toate dorintele,asculta`mi rugamintile...
 Si,in seara de Ajun,cand vei trece pe aici,vei auzi colinde... Ecoul glasului meu adormit ti le va incredinta... Drept multumire... Impreuna cu vesnica farfurie cu prajituri si la fel de nelisita cana cu lapte...
 Mosule... Adu`i pe toti inapoi,asa cum au fost si pana acum...


                                                                                                               Cu drag,
                                                                                                                  viitorul Rudolf.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

`Cause,babe,you`re a firework...

 Seara. Pe la 8 jumate. Dupa ceva vin. Incepem cu bradu`. Ia`l,Riri,si plimba`l prin casa. Romantic moment. Io si bradu`. Artificial. Mai inalt ca mine... Pleaca,Riri,si cumpara stelute. Intoarce`te. Pleaca iar [la 10] si cumpara instalatie. Norocu` tau ca inchisesera deja...
 Da drumu` masutei peste mainile lu` maica`ta. Scoate`o de sub birou,de unde s`a intepenit,incercand sa vada daca mai gaseste o priza libera pentru toate cele 3 instalatii... N`a gasit. Imi ia mie stecheru` din camera,respectiv unica posibilitate sa`mi incarc ce am de incarcat. Telefoane. Nu altceva. Acel ceva merge pe baterii. Da s`a stricat. E la reparat. Pentru Craciun. [Glumesc:)).]
 Siiii... Dupa cateva ore de suspans... Gata si bradu`:). Pacat ca eram prea ametita sa ma bucur ca lumea de el... Da` numai dupa un somn bun iti dai seama ca si viata ta e la fel. Bunaaaaaaa.
 Apoi... Seri luminate de baculete colorate... Somn de dupa-amiaza in reprize,treziri bruste cu lumini demonice... Asteptari... Adica... Ma trezesc sunata de cineva,inchid ca sa ma culc la loc... Siii...Realizez ca nu mai am baterie. Bag telefonu` la incarcat. Ma trezesc iar. Il scot. Bag steluta,sa nu arate a casa pustie... Oooo,da. The good life.
 Important e ca... Vine vacanta. Cazaturi. Alunecari [de teren,la cata sunt io...]. Frecusuri. Turturi. Din nou vin fiert. Caldura. Baie calda. Spuma. Vin. Fiert. Brad. Rasina. Impotmoleli. Cizme de cauciuc. Buline. Dungi. Pulovere. Cu model norvegian. Gheata pe geam. Racoare. Ger. Degeraturi. Ciocolata. Parfum. Dragoste. Prietenie. Globuri. Vasc.
 Asta e iarna pentru mine.
 Ah! Am reusit,bai. Te`am facut sa pici. In zapada. Cu pretul propriei mele caderi... Te`am racosti bine. Cu pretul unei bai de zapada. Dar... A meritat.
 A meritat totul. Pentru momentul in care te`am vazut stand in fata casei si asteptand... Pe cine?... Pe mine:)...
 In seara asta... Nou eveniment. Let`s fall:).
 Patine. Fular. Gheata. Impreuna... Fac seara...
 Bilantul ultimei saptamani se incheie aici.
 Ati urmarit buletinul de stiri de pe planeta brazilor. Batelor. Barelor. Barilor. Cum s`o zice.
 Pana data viitoare... Love each other.


 P.S.: Spuneti totul azi. La momentul potrivit... Maine ar putea fi prea tarziu... Spune "te iubesc" atunci cand simti asta. Maine se poate sa nu mai ai cui... Spune "mi`e dor de tine" atunci cand stii ca`i asa... Cand iti vei face curaj... Va fi poate inutil. Si ce ti`ai dorit... Strange in brate alta dorinta... Spune ce ai de spus inainte sa`ti pierzi si cuvintele,si persoana,si ocazia...
 Peace!:)

luni, 13 decembrie 2010

Skillet - Will you be there (lyrics)

12

 E o parte din 121. Daca il dai la o parte pe 1. Ultimu`.
 121. Numarul meu preferat.
 12-ziua noastra.
 Happy anniversary.
 Simt ca m`am obisnuit cu tine. Foarte mult. Simt ca am nevoie de tine. Simt ca mi`e dor de tine de fiecare data cand indraznesc sa ma misc,cu aceeasi frica de a nu`ti spulbera iluzia...
 Simt ca saptamanile trec prea greu. Si trec toate cu un singur scop... Ca sa te aduca pe tine mai aproape... Si sa apropie momentul in care ne vom revedea... Mereu imi promit ca te voi imbratisa si nu`ti voi mai da drumul... Insa niciodata nu am curajul sa te prind... Cazi inainte sa`mi dau seama ca visez... Ma rostogolesc in golul despartirii inainte chiar de a`mi da seama ca erai chiar tu in fata mea... Si nu un miraj... Un trucaj ieftin... Inainte sa`mi dau seama ca puteam sa te retin mai mult... Sa`mi prelungesc fericirea macar cu o clipa... Sa aman sevrajul cu un moment...
 Sunt multe lucruri care,cu siguranta,vor ramane nespuse...
 In noaptea aceea n`am putut dormi ca lumea... M`am ridicat in capul oaselor,plangand,si cautand luna,sa`mi cicatrizeze lacrimile pe tenul oparit. Nu am gasit decat cateva stele. Care sclipeau in ciuda tristetii mele... Si m`am gandit sa`ti scriu. Cu lacrimile prelingandu`se pe obraz,cu mana manjindu`mi fata de cerneala in scurtele momente in care o aduceam la obraz sa`mi sterg doua-trei din ele,continuam sa scriu. Si nu aveam de gand sa ma opresc pana cand nu aveam sa ma simt mai bine.
 Dar m`am vindecat. Si am cazut intr`un somn din acela-lung si fara vise. Neintors. Calm.
 Cu spasme continue ale mintii,cu viziuni imperceptibile si cu stresul tic-tacului ceasului...
 A doua zi ti`a parut rau. Ai vrut sa dai de mine. N`ai reusit. Pana cand m`am induplecat. Si... Mi`ai spus. Te`am iertat din primul moment. Nu mi`a mai pasat ce ai spus,daca ai vrut sa sune asa,sau nu. Nu spune niciodata ca nu iert. Si ca nu ascult. Pentru ca o fac... Chiar si cand dorm... Iti ascult respiratie si ma ingrijoreaza fiecare miscare brusca a ta... Visai urat...

 Zilnic imi e mai greu. Te aud si`mi vine greu sa cred ca tu esti ala... Imi vine greu sa cred ca te pot pierde atat de usor... Tu faci totul sa capete atata sens...
 Iarta`mi orice deza,agire.
 Orice neincredere.
 Orice scanteie de scepticism.
 Orice moment in care nu ma gandesc la tine...

 Sunt multe lucruri care vor ramane nespuse. Sunt multe sentimente care vor ramane netraite. Sunt multe zile care s`au golit deja de sens,in infinita asteptare... Si... Ce imi faci tu e o particica infima din suferinta cauzata de prea multa asteptare... Sunt momente cand,pur si simplu cedez. Ma arunc in pat,ma acopar cu esarfa aia si`mi strang in brate ursuletul de plus care`ti poarta numele. Si nimeni nu imi mai poate spune ce sa fac. Nimeni nu imi mai poate cere sa fiu fidela vesnicului zambet. Nimeni,nici macar eu,nu ma poate convinge sa nu o fac. Fiindca ma distruge. Ma macina incetul cu incetul. Fiindca sunt urata cand plang. Fiindca mi se vor adanci cearcanele. Fiindca voi fi obosita a doua zi. Fiindca tu nu ai vrea sa ma vezi asa...
 Mi`e pur si simplu dor. Ma pot condamna pentru asta?...
 N`as zice...

 S`au facut...4 luni... De cand am ales ca am putea sa incercam sa ne spunem ce`a ramas nespus acum peste 6 luni...
 Si... Am apucat`o si p`asta...
 Data viitoare,iti promit ca nu`ti voi mai da drumul. Data viitoare vei afla,in sfarsit,pana unde pot ajunge. Ce limite are-sau n`are- sentimentul. In persoana mea.
 Pana atunci... Vei fi aici?...

http://www.youtube.com/watch?v=M3HTBibS_T4

vineri, 10 decembrie 2010

All I want for Christmas is you:).

  Se cam apropie vacanta...
 Si pe mine ma cam apuca astenia-partea a 4-a. Respectiv a` de iarna...
 Dor de vin fiert cu scortisoara.
 Dor de patinuarul pe care nu l`am mai "frecventat" de mult timp.
 De cozonac.
 De miros de brad.
 De colinde.
 De multa zapada.
 De cerul rosiatic din care curge. Si curge. Si curge. Zapada.
 De dormitul pana tarziu.
 De prietenie.
 De caldura dupa inghet.
 De limba lipita dinadins de stalpii inghetati.
 De imagini vesele.
 De hartia de impachetat cu model de sarbatori.
 De carti si povesti.
 De cum era inainte.
 De a redeveni copil.
 De a lua o pauza.
 De a ma indragosti de tot,de toti,de toate. De a fi mai buna [ca,de! e Craciun...].
 De cadouri...
 De globuri [cat ador sa`mi privesc reflectia in globuri...].
 De beteala [ca sclipeste excesiv].
 De...Mmmmm... Popcorn.
 De ciiocolata de menaj [pe care o ador mai presus de orice...ca`i mai mare decat aia normala. mai grea. are alt gust... ha,nu ma apuc sa dau pe`aici motive "culinare"...]
 De pliculetele de zahar halite in asteptarea a ceva mai bun.
 De masa de Craciun.
 De toti prietenii adunati la mine acasa,devastand tot ce prind...
 De spiritul Sarbatorilor.
 De pace...
 De aromnie...
 De ceea ce nu pot avea decat de Craciun...
 Si...Nu in ultimul rand...
 De tine.
 Esti cel mai frumos cadou pe care l`as putea primi anul asta.
 Why not?...
 Asa ca... Astept Craciunul. Si realizarea intreeeeegiiiii liste de mai sus...
 Merry X-Mas:).

vineri, 3 decembrie 2010

Cred ca...

 Sa stii ca asteptarea merita.
 Adica nu... Se poate sa nu merite. Insa tu o faci sa merite.
 In fiecare zi vad altele si altele despre tine,stiu altele si altele,te cunosc,uit cum esti,te redescopar,ma superi,iert,revin,refuz,reincep,reaccept.
 Nu ma gandeam ca se va intampla din nou...
 Dar,de fiecare data cand te vad,ma reindragostesc de tine.
 Nu e chiar vina mea ca,in decursul unor saptamani bune,te mai uit... Dar cand te vad,simt din ce in ce mai multe furnicaturi pe sira spinarii. Si simt ca,fata in fata,nu as putea sa gresesc cu nimic.Si uite ca nici de data asta nu am gresit... Am venit cu un bonus chiar... [Si chiar si acum mai rad de sperietura pe care am tras`o in momentul in care m`ai intrebat daca te insel... De ce te`as insela? Ah! D`asta! Mda.. Prietenii stiu de ce.. ;)]
 Si uite cum alt sfert de ora s`a scurs,a trecut cu mine tot intrebandu`ma ce sa fac. Ce sa fac ca sa te mai retin. Ce sa fac ca sa nu te pierd din nou. Ce sa fac ca sa nu pleci,sa nu`mi mai dai niciodata drumul... Ce sa fac ca sa iti arat ca doua saptamni au fost arhisuficiente pentru mine. Ca,daca te mai vad o data plecand imi va fi frica sa ma mai intorc cu spatele vreodata,ca sa nu`ti pierd ultimele miscari...
 De data asta,dupa ce am plecat,nu m`am mai intors sa vad ce faci... Am mers inainte. Si am sperat ca si data viitoare va fi la fel. De`abia acum mi`am amintit ca trebuia sa`mi musc inima,sa o simt intre dinti,sa o rod si sa ma aventurez,sa fac pasul ala... Sa`ti zic in fata ca te iubesc...
 Era aproape de plecare... Si in jurul nostru ploua. De pe umbrela mea atotcuprinzatoare se prelingeau picaturi care se rasfrangeau asupra mea. Cursul le era deviat brutal de statura ta. Esti inalt... Destul de inalt... Si era frig... Insa mainile au uitat sa`mi inghete. Acea caciulita amuzanta te`a facut pana si pe tine sa zambesti. Daca e funny,tot respectu` pentru ea...
 Giratoriul era deja pustiu. Cateva masini, Treceau repede,nu aveau timp sa isi scurga ochii dupa niste amorezi juniori. Asa ca nu`mi mai pasa daca ne vedea cineva. Si te`am luat in brate. Dorindu`mi sa te acopar,sa nu te mai ploua,sa nu`ti mai fie frig... Dar tu m`ai strans atat de tare,incat am simtit ca nu voi fi vreodata in stare sa te iubesc mai mult decat ma iubesti tu... Strangeai trupul meu umflat de geaca rosie din ce in ce mai tare... Din ce in ce mai moale... Din ce in ce mai bine... Din ce in ce mai greu... Imi doream sa ametesc exact in acel moment,sa`ti pic in brate si sa nu ma mai ridic de`acolo...
 Stiai si tu cat de racita sunt. Atat de racita incat din gatul meu parca ar porni un amplificator. Sunetele sunt deja de o mie de ori mai tari decat o tuse normala. Totusi,ai avut curajul sa te apropii de mine. Nu m`ai dat la o parte. Nu te`ai dat,pas cu pas,mai incolo,lasandu`mi din ce in ce mai mult spatiu. Ba,mai mult,ce naiba te`ai fi facut fara umbrela mea?
 Apoi am picat in zapada. Am alunecat si am cazut intr`un tipat usor teatral,jumate surprins ca nu mai sunt cu nasul la nivelul buzelor tale... M`ai ridicat si ai ras. De mine,mai? Nu ma supar,ai ras cu drag... Si te`ai mirat cum de nu eram uda... Farmecul meu personal... Nici macar ploaia nu se atinge de mine :D. Pot fi fosrte a naibii...Si,normal,ma pot certa pana si cu ploaia. Ce te astepti de la fata care ii facea morala propriului caine pe strada,in drum spre scoala?...
 Toate acele minute,desi putine,au fost pline... Fiindca nu voiai sa`mi dai drumul. Nu voiam nici eu asta.
 Cand,in sfarsit,a trebuit sa pleci,ceva s`a prabusit in mine. Idealul relatiei noastre... Era mai ireala,mai indepartata,mai minunata,mai breathless, mai speechless, mai perfecta ca niciodata...
 Si acum stau si ma gandesc... Nimeni nu ne`ar fi vazut vreodata impreuna. Insa noi nu ne vedem separat...Chiar daca nu te vad zi de zi... Asta nu ma impiedica sa traiesc alaturi de tine zi de zi.
 Imi pare rau ca ai plecat...
 Dar te vei intoarce,nu`i asa?...
 Nu vei lasa ploaia sa inghete pe mine,sa ma transforme in acea statuie asteptanda,nu`i asa?
 Nu vei lasa pe nimeni sa distruga ce am construit impreuna...
 Nu vei lasa pe nimeni sa roada sistematic relatia noastra,pana cand nu se va mai alege decat praful a ceea ce a fost de ea...
 Inca esti primul pe lista mea de cadouri de Craciun de anul acesta:). Si singurul element care o populeaza.
 Pana data viitoare cand ne vom vedea...
 Te iubesc:).

miercuri, 1 decembrie 2010

Si iarna a venit...

 Ma gandeam atunci ca e chiar de ajuns. Ca daca ma separa de prietenii mei,daca imi iau ceea ce`mi place,totul se va sfarsi. Ca viata va fi un exil. Eu-sa nu vorbesc?
 Eram singura,urcand panta. Si incepuse sa ninga. Degetele imi inghetasera. Tineam strans in palma telefonul,care nu mai inceta sa vibreze.Si manusile mele fara degete tremurau de frig. Degetele nu mai tremurau. Mureau silentios,articuland amprenta vibratiilor.
 Lumina venita din varfurile innorate ale stalipilor deja nu mai ajungea cum trebuia pana la mine. Si era frig. In acel moment,cand fulgii mi se uscau pe limba si zapada se plimba incet,in valuri,pe deasupra mea si pe sub mine,am simtit nevoia sa`mi lipesc plamanii de asfalt.
 Te recuperasem,si asta era tot ceea ce conta.
 Mana mea rebele,desi nu mai era,tot nu voia sa intre in buzunar,sa se incalzeasca putin,poate chiar sa revina la viata cu niste tuica fiarta... Voia doar sa se simta ca si cum ar fi acoperita de palma ta.
 Raceala era amortizata de fesul meu lung,de pitic insotitor al Albei-Ca-Zapada. Plamanii mei mi se scurgeau afara din gura ca un balon de guma de mestecat... La fiecare tuse,seaca,uscata,se mobilizau si se materializau intr`un cauciuc fin care`mi invelea si`mi ingrosa buzele. Voiam sa dau tot cauciucu` asta nociv afara,.sa se imprieteneasca cu asfaltul.
 Si mai voiam ceva: pe tine atunci si`acolo.
 De`abia ma mai tineam pe picioare. Dar avand in subconstient vocea ta,mergeam. Suportam. Induram. Inghetam.
 Ma incalzea ideea ta.
 Drumul nu a fost niciodata atat de lung.
 Tu nu ai fost niciodata atat de departe...
 Si niciodata nu mi`a fost atat de dor de o entitate ireala. Fiindca tu... Tu... Esti prea departe ca sa fii adavarat.
 Iar eu... Eu... Sunt prea des umbra ta ca sa fiu si altceva...
 Si uite ca iarna a venit. Si tu nu ai fost acolo,sa ma tii de mana.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Coffee break:).

 Frig,dom`le. Frig. Ti`am spus ca ma urc pe pereti daca nu ies din casa. Si`am iesit. Am ras un pic,m`am dezmortit,da` mai bine nu ieseam. Am intrat in casa inghetata. Da` bocna. M`am aruncat in cada,in apa calda si picioarele mi s`au inrosit instantaneu. Si au inceput mancarimile aferente inceputului de degeraturi.
 Am iesit si din cada. Cu picioarele mutilate de la genunchi in sus,cu mintea pe trei carari...
 M`am uitat la niste filmulete sentimentale... Si mi`am amintit de tine.
 Si de toate momentele in care ti`am gresit. De acele momente in care ti`am pierdut increderea. De acele momente cand tu ma tot iertai,ma tot voiai inapoi... Iar eu ba voiam,ba nu mai voiam... Ba eram cu tine,ba eram cu el... Si vara a trecut degeaba. Cand te`as fi putut avea langa mine,alaturi,tinand la mine,asa cum ai facut mereu... Dar mi`am pierdut timpul invatand un novice sa iubeasca...
 Tu nu te`ai lasat.. Ai stiu exact ce voiai. Ma voiai pe mine. Si lupta nu avea sa se termine pana in momentul in care nu ai fi simtit TU ca nu mai era nimic intre noi. Dar era. Ardea mocnit,neintrerupt.
 Si m`am intors la tine. La fel de mandra si de triumfatoare ca atunci cand imi greseai. Dar de data asta era ceva diferit: eu eram aceea care gresise. Eu eram aceea care se jucase fara mila cu tot ce`a fost si cu posibilitatile a ceea ce va fi... Eu eram aproape de a accepta un armistitiu-impacarea- pentru ca,mai apoi,sa`ti servesc dusul rece al impacarii cu novicele ala... Cu ala. Care se impiedica intre mine si caracteru` meu. Care silabisea cuvintele pe care numai tu stiai sa le spui corect,limpede si repede...
 Si m`am intors la tine. Si eram mai fericita ca oricand.
 Si acum sunt. Sau nu mai sunt. Am fost. Sunt. Nu mai sunt. Sunt din nou. Asa e mereu. Asa fac eu sa fie. Asa facem noi sa fie...
 Si te iubesc. Nu astept niciun moment anume sa`ti zic asta,stiind cat de imprevizibil e viitorul. Nu astept nicio ocazie,fiindca stiu cum e sa astepti ceva nou,sa astepti sa vina un lucru frumos asa,din senin,fara vreo ocazie anume. Fiindca stiu cum e sa iubesti si sa astepti si de la celalt "confirmarea de primire".
 Chiar daca... Am fost cum sunt eu... Rece si dura cand vine vorba de a suferi... Chiar daca... Nu am fost mereu corecta... Am meritat sa fiu iertata. Si iti multumesc pentru asta.
 Chiar daca prima oara te`am izbit cu un ras zeflemitor si nu am vrut sa aud ca ar putea exista ceva intre noi [stiind care e felul tau,stiind ca ai fi putut sa ma "elimini" repede,stiind ca esti prieten cu EL,si EL facea fetele sa sufere...],chiar daca am plecat imediat,tot razand si uitand imediat,tot la tine am venit... Fara sa`mi dau seama...
 Chiar daca n`a fost mereu asa,nu vreau sa fie niciodata altfel.
 M`am obisnuit cu tine. Si nu vreau ca nimic din ce e acum sa se schimbe. Am gresit destul... Am avut impresii aiurea [ce`i drept,si tu le alimentai oarecum...],dar,crede`ma,intotdeauna am stiut ca tii la mine. De ceva vreme sunt sigura ca eu sunt altfel pentru tine. Ca tii la mine. Si chiar nu vrei sa ma pierzi. Stiu. [Corecteaza`ma daca gresesc. Siguri de sine`s doar prostii,les fous-et je t`aime a la folie...] Si eu simt acelasi lucru. Si de prea multe ori mi`a fost frica sa spun ce simt ca sa nu te pierd. Apoi de prea multe ori am calcat peste limita. Si de destule ori ti`am facut probleme pe care nu le meritai. Nu sunt singura,si tu ai particelele tale de vina...
 Dar chiar te iubesc. Si fac orice ca tu sa vezi ca`mi pasa. Si ca simt. Ca nu`s o jucarie sentimentala. Ca am pareri. Si ca tot ce fac e doar ca sa te tin cat mai mult timp aproape. [Nu`i de mirare ca mi`am denumit ursuletul cu care mai demult imi stergeam lacrimile si cu care dansam cand eram fericita A. Ca sa te pot strange PE TINE in brate in fiecare noapte,cand nu pot adormi atat de usor,ca sa te am aproape cand ma gandesc la tine...]
 Si chiar pot face o multime de lucruri la care nu te`ai astepta ca sa te tin aproape. Ca sa`ti fiu aproape oriunde ai fi. Ca sa nu te indoiesti nicio clipa ca cineva care te`a inteles,care te stie si a ajuns sa te iubeasca pentru ceea ce esti se gandeste la tine. Si te incurajeaza din umbra departarii. Si te strange in brate prin desimea norilor. Si care te poarta cu ea in fiecare avion care trece pe careul senin.



 Si te iubeste. Fara sa stie daca maine va mai fi la fel. Insa avand certitudinea ca si maine va tine la tine,chiar daca tu vei renunta sa tii la ea.

vineri, 26 noiembrie 2010

Scortisoara si cuisoare:).

 Am venit de la scoala,si nu mai ningea... Si zapada se topise. Azi nu m`am mai trezit zambind... Azi am sarit din pat vazand totu` plin de zapada. M`as fi pregatit cu sosete groase cu model norvegian,pulovere asortate si cani cu vin fiert cu scortisoara daca as mai fi avut timp...
 Da` n`am avut nici atata timp cat sa`mi caut cizmele si sa le scot fata...
 Am terminat ziua la scoala si ma pregateam sa`mi incep ziua MEA. Ma pregateam sa vin sa te intampin zambind,parandu`mi rau de ce a fost ieri,cerandu`ti sa imi acorzi minimul drept al uni frecus [sa ma simt si io bine ca am dat frecus unui baiat...].
 Da`... Nu mai urma sa ne vedem. Urma sa`mi dau singura frecus in casa...
 M`am asezat comod,dupa obiceiul stramosesc,in fata monitorului,gata de o noua sesiune de de toate. Mi`am luat langa mine o punga de turta dulce cu scortisoara si cuisoare,sa fie in spiritul Sarbatorilor de peste o jumate si mai mult de luna, si am dat muzica tare,sa se simta ca eram numai eu acasa.
 Si am inceput bilantul...
 Mi s`au uscat ochii... Aseara voiam sa plang,sa scap de toate gandurile,sa ma ascund sub plapuma si sa fiu singura care stie ce simt... Insa n`am putut. De cum a inceput sa fie mai greu de suportat,de cand am inceput sa realizez cata dreptate am si cate minciuni am inghitit cu apa rece,lacrimile au inceput sa se tare reci,ca niste rame slinoase pe obrazul meu pamantiu,brazdat de canioane intre porii larg deschisi.
 Si odata cu lacrimile,a izbucnit,din fundul acelorasi canioane,ca un urlet,ca un strigat de lupta,ca o amenintare,ca o chemare a neputintei,ca orice vreti voi, o durere din ce in ce mai tare. Care se propaga prin ochi,nelasandu`ma sa`mi mai para rau. Dupa ochi,nici canalele lacrimale n`au mai ascultat... Albia le secase aproape complet. Eu nu mai detineam nici macar acel minim impuls de a izbucni in plans sau de a`l opri dupa ce era mai mult decat suficient... Io puteam numai sa urlu in mine si sa dorm in chinul constiintei.
 Si am adormit. Si,a doua zi,nu m`am mai putut trezi la fel de fericita... Nu m`am mai putut trezi cu gandul la tine. M`am trezit cu gandul la lacrimile bine uscate. Si am sarit cu maxima viteza din pat in momentul in care am realizat ca urma sa intarzii la prima ora si ca afara ninsese. Si povestea de la trezire incolo o stiti...

 Urmeaza lista De Ce-urilor,draga Tu:
-De ce m`ai mintit?
-De ce mi`ai promis?
-De ce ai crezut?
-De ce ti`a parut rau?
 Cand stiai clar ca:
-Nu iti vei aminti tot ce mi`ai zis. Ca o sa ma doara. Ca o sa ma port asa. Ca nu am nevoie de chestii ieftine [se mai numesc si Kitch-uri:).],ca mi le pot procura si de la "Dragonul Rosu"-zis magazin de chinezarii.
-Nu te vei tine de nicio promisiune,pentru ca timpul tau e mult prea pretios pentru asa ceva. Ca nu va fi usor sa iti gasesti mereu timp pentru mine, ca nu vei putea sa vii mereu sa ma vezi, ca nu o sa ai mereu chef de mine.
-Nu vei crede si peste o saptamana. Ca ce vreau eu sunt visele mele,si ar trebui sa le tin pentru mine,nu sa te fac partas,chiar sa te oblig sa te implici in realizarea lor...
-"Imi pare rau.Iarta`ma." sunt numai vorbe goale. Fiindca parerea de rau se manifesta la tine prin repetarea pe termen nelimitat a greselilor trantite atat de sugestiv si de brutal de mine in fata ta nevinovata.

 Mi`ai spus asta,si`asta si`asta... Nu ai putut sa faci ce`ai zis. Si credeai ca imi va parea bine si ca voi bate din palme la ideea ca tu nu poti tine simple promisiuni de copil? Ca imi va fi foarte comod vazand de la distanta cum,zi dupa zi, iti pasa din ce in ce mai putin de mine? Ca ma voi bucura si voi tremura pana in curu` la suflet cand iti vei cere scuze,fara sa astept vreo schimbare? Ca voi fi cea mai buna jucarie? Ascultatoare,penibila,serviabila si recunoscatoare pentru nimic? Ei,bine,te`ai inselat. [Pentru prima oara in viata:>.] La tot,in afara partii cu "penibila". Aia sunt mereu cand vine vorba de noi,se stie...

 A nins. Si eram fericita. Si dispusa sa te iert. S`a topit zapada. Si cu ea,tot ce renascuse bun in sufletul meu. Si s`a dus si dorinta de a te mai ierta si de a`mi mai pastra o umbra de rabdare.
 S`a dus si`aia,ma.
 S`au dus toate.
 Si mor de dorinta de a vorbi cu tine acum.
 Dar ai altceva de facut. Si,comme d`habitude,vorbesc singura,sa ma calmez.
 Si ard de dorinta de a te avea alaturi.
 Lesin de durearea pe care am simtit`o concomitent aseara.
 Si mor din nou de nevoia de a putea sa`ti spun ca`mi pare rau ca m`am certat cu tine si ca imi doresc doar sa te schimbi.
 Te vreau inapoi,asa cum erai la inceput.
 Mi`e dor de vechea persoana din tine.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Este? [Sa ne amintim de Craciun!:).]

 Azi a cazut prima zapada...
 Nu multa. Fulgi mici. Lapovita. Aproape de ninsoare.
 Dar mi`am dat seama ca ningea dupa cerul alb,pe care intotdeauna il atribui miraculoasei lupte a naturii cu frigul... Cand eram mai mica,seara,stateam si ma uitam la cer,in timp ce ningea. Era alb-rosiatic si mai luminos decat in alte luni... Si imi placea,mai ales cand il vedeam printre crengi de brad,globuri si beculete colorate. Imi placea,mai ales cand alergam de nebuna sub el,aruncandu`ma in sacii de zapada aruncati de "Mos Plug" pe marginea drumului,dupa dezapezire. Imi placea,mai ales cand il vedeam prin ACEI ochi. Imi placea,mai ales cand in nari persista mirosul de cozonac,de vanilie,de curat al casei si de ace de brad cu rasina... Imi placea asa cum era.
 Acum imi place fiindca ma gandesc ca ne`ar putea acoperi pe amandoi...
 Azi a cazut prima zapada. Unde ai fost? Ce ai asteptat? Voiam ca acest moment sa ne prinda mana`n mana... Voiam ca prima zapada sa ne lipeasca unul de celalalt asa cum mi se lipea mie limba calda de stalpul inghetat al portii,atunci cand toti imi ziceau sa nu`ncerc asta,dar io voiam sa vad cum e si ce se intampla...
 Si se lipea. Si riscam sa raman acolo pana realizeaza cineva ca n`am ajuns inca acasa...
 Voiam ca prima zapada sa ne prinda macar fericiti. In niciun caz suparati pe orice si pe celalalt...
 Eu ma supar. Tu te superi. Eu vorbesc. Tu intorci spatele. Eu plang. Tu poate razi in sinea ta cu alte amice... Eu te iert. Tu iti ceri scuze. Imi zici ca`ti pare rau si o iei de la capat.
 Oare,daca ai putea primi orice ti`ai dori de Craciun, ai alege sa te poti schimba? Sa iti fie mai usor?...
 Daca as putea alege sa primesc orice de Craciun,ar fi o simpla strangere de mana de la tine. Si intelegerea pe care nu mi`ai putut`o da atunci cand aveam nevoie de ea...
 Daca as putea aleege felul in care vreau sa fie totul de acum incolo... Nu mi l`as imagina fara tine...

 Ai intors spatele si acestei provocari. M`ai lasat in urma. M`ai lasat suspinand undeva in interiorul slab mobilat al sufletului... Stii,chiar mi`as dori sa vad cum stergi tu niste lacrimi cazute atat de adanc. Au cazut pana acolo tocmai pentru ca pe fata nu mai aveau loc... Tocmai pentru ca pe fata nu le vedea nimeni. Si s`au reinventat. Acum sunt "lacrimi introvertite"...
 Ma gandesc la Craciun. Si imi vine ciudata imagine a unei fete care gaseste pe pragul usii de la camera ei in dimineata de Craciun un baiat cu funda deasupra. Fericit si nou si stralucitor ca un cadou.  Perfect ca ceva nou si in deplina stare de functionare. Pentru ca,dupa doua zile,sa o ia razna complet si sa plece de unde a venit. [Adica de la Polul Nord...]
 Si,uitandu`ma la cerul alb-rosiatic,ma gandesc la o melodie...
 "Si da,sunt momente cand te urasc,dar nu ma plang. Pentru ca mi`a fost atat de frica de faptul ca vei pleca...Insa acum sunt fericita ca pot spune ca voi fi acolo,alaturi de tine,la sfarsitul zilei..."
 Si sub acelasi cer alb-rosiatic,stiu ca si maine ma voi trezin zambind pentru simplul fapt ca ma voi trezi gandindu`ma la tine.
 Si sub acelasi cer alb-rosiatic,tu uiti ca eu inca mai plang. Si ca astept un cuvant dragut,care sa stearga cicatricea noptii nedormite... Hei!:) Uite!:). Lacrimile au ars violet!:).
 Si s`au topit ca benzina pe fata mea,aprinsa de nepasare si intinsa de focul constiintei. Uite cat de desfigurata imi e fata!:). Nu evident, Dar pe interior e carne vie irecuparabila. E carne vie sentimentala.

 Am terminat pe azi:).
 Noapte buna,tu:).

marți, 23 noiembrie 2010

Si de ce as mai adauga ceva?...

 Se inserase bine. Mergeam la pas pe drum,ocolind si revenind in statia de autobuz. Nu mai venea odata? Asteptarea e enervanta,mai ales cand ceea ce astepti nu`ti vine in primele 5 minute. Alea sunt crima si pedeapsa. Urmatoarele sunt "vraiment" un exil...
 Ma uitam in jur. Si,comme d`habitude,ma gandeam la tine.
 Intuneric-bezna.
 La un moment dat s`au aprins luminile. Si a venit o turma de masini. Si s`a auzit un stol de zgomote. Toate`mi acostau imaginatia. Farurile,le priveam ca pe niste reflectoare ala marii scene pe care noi doi jucam rolul indragostitilor separati. Si lumina de la stalpi? Aia era cu totul altceva. Lumina pe care as fi fost in stare sa o tin si in mana daca as fi fost cu adevarat fericita la momentul respectiv...
 Dar,dupa cum afirmam si in caietul meu cel privat si confidential... "Dor de tine clipele..."
 Da,draga. Mi`e dor de tine. Ai vreun gand sa ma condamni? Well,da`i drumu`. Astept cu nerabdare clipa cand voi fi pedepsita pentru detinerea ilegala de dragoste... Da,e in cantitate mare,suficienta cat sa distruga un suflet novice printr`ale relatiilor.
 Ma uitam uneori in jur,ascultam ce`mi debitau amicele sau ce discutau unele fete intre ele... Si mi`am dat seama ca multe... "Iubesc" degeaba. Numai de dragul de a putea recunoaste,teatral,in fata oricui ca..."Iubesc"... Genul acela de idile arhicunoscute despre care,daca le intreaba cineva,facandu`se ca nu stie exact despre ce e vorba,incep sa`nsire discursul prestabilit: "Aaaa,da,el e X! Il iubesc la nebunie... Nu as rezista fara el...",cand,de fapt si de drept,ele ori nu inteleg ce zic,ori s`au obisnuit in asa hal cu propria minciuna incat a devenit o a doua natura,gen "dogma",ori... Ori zic asta gandindu`se la cu totul altcineva... Cel mai dureros pentru acel X. [Care probabil stanuta,sughite si ce mama n***ii o mai face,ca l`a pomenit aia...]
 Si ma intrebam de ce oare nu pot fi ca ele... Nu mi`as dori,crede`ma... Dar... Nici asa,nu ti se pare?
 OK,poate tu nu esti martorul zilnic al obsesiei mele,cu siguranta nu esti acolo cand ma trezesc sa vezi cum mi se lumineaza fata la gandul ca existi...Dar te gandesti din cand in cand la mine. Si aunci simti si tu ceea ce simt eu in fiecare secunda de luciditate...
 Ma mai gandeam... La ce`mi tranteai tu cand n`aveai chef de cearta... Ma expediai rapid si te duceai fara grija la treaba ta. Fara sa te gandesti ca,poate,undeva dincolo de acel monitor care nu`mi reflecta nici macar partial fiinta sau gandurile sau orice altceva,dincolo de care sunt om,si nu imagine m`a durut ce`ai facut.
 Fara sa stii ca,poate,nu am de gand sa te mai iert. Fara sa stii ce lupte se dau in mine spre a`ti revela toate circumstantele atenuante... Erai obosit,suparat,enervat pe ceva,te simteai rau... Totusi... Eram obosita,suparata,enervata pe tot ce nu merge ca lumea... Dar insusi faptul ca vorbeam cu tine suplinea restul lipsurilor... Pentru tine imi doream sa`mi pastrez imaginea intacta,mereu vesela,mereu alaturi de tine... Pentru mine ai de gand sa fii in fiecare zi ca atunci?...
 Ma hranesc cu o poza. Zilnic. Merg mai departe simtind,orbecaind prin sentimente, intunind ca`mi esti alaturi si de la distanta... Timp de o saptamana astept ca saptamana sa se termine pentru a te putea vedea din nou. Timp de o saptamana ma incarc cu energia unei singure clipe petrecute alaturi de tine. Timp de o saptamana,insa,imi permit sa fiu ideala pentru toata lumea. Ma comport ca si cum as vrea sa`ti arat ca pot fi perfecta si ca,pana la urma,as putea fi o oarecare pierdere... Ma comport natural si,in loc sa ma incarc NUMAI cu tine,ma incarc din toate zambetele si ranjetele atribuite fiecarei secunde traite alaturi de amicii mei.
 Omul...E o fiinta sociabila. Ce`as deveni daca m`as inchide in mine pentru a ma pastra numai pentru tine? Oricum stiu ca n`ai realiza asta si ar trebui sa te trag de maneca pentru a`ti arata... Asa ca,mai bine,profit de orice moment. Insa nu exista moment in care sa nu te simt piscandu`mi fiece picatura de sange.
 Esti un coondiment prea puternic pentru amestecul lent al vietii mele. Esti,oare,venit s`o agiti si s`o tulburi?...

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Exact asa ma gandesc...
 Mereu gasim motive de cearta. E vina mea,OK,prinsei faza... Da` si cand e vina ta?...
 Atunci ma inchid in mine si tu esti singurul care ma poate face sa reies in lume. Nu`mi sta bine introvertita. Fii si tu un adevarat martir,fa un bine lumii si nu ma mai supara. Ca lumea nu`i obisnuita cu partea mea interiorizata. Care face urat. Musca. Tipa. Sta cuminte si injura printre dinti. Scuipa cuvintele cand i se adreseaza cineva. Plange`n ea. Isi musca buzele aproape pana la sange ca sa`si provoace o durere mai mare decat cea sufleteasca. Pentru ca mai apoi sa se condamne ca o doare mai rau rana de pe buze,in loc s`o doara sufletul...
 Lumea nu e obisnuita cu acest alter ego.
 Fa un bine la nivel global si pastreaza`ma VIE!.
 Otherwise,there`s always gonna be someone complaining about my way of being.
 Autrement,je serai dans un immense conflict avec tout le monde. Alors que je serais plus triste. Plus grave. Plus cachee dans moi-meme...
 Astfel incat ma voi certa si cu ei. Apoi iar cu tine. Si cu toti. Jocul ciclic al personalitatii multiple.
 Fa un bine si evita jocul asta. Altfel vei avea de indurat alte si alte reguli greu de tinut minte. [La fel ca si data mea de nastere,de altfel...]
 Iti cer prea mult?
 Daca da,da`mi un bip. Voi intelege macar ca ai citit ce am avut pe suflet si ai avut puterea sa recunosti ca`ti sunt o oarecare greutate pentru a fi tu insuti.
 Multumesc pentru intelegere:).
 Te iubesc:).

duminică, 21 noiembrie 2010

Buna dimineata!

  E dimineata.
  Buna dimineata,Tu!
  Reluam interminabilele discutii. Brusc,ma simt minunat. Nu`mi pasa de nimic. M`am trezit gandindu`ma la tine. Am revazut,in somnambulismul meu diurn,unul din saruturile noastre. Ales arbitrar din micuta colectie. Si l`am intors pe toate fetele. Ai realizat ca saruturile sunt cu atat mai ireale cand la REtraiesti?... Pe loc sunt poate numai o dovada de afectiune... Mai tarziu sunt mici parti de trecut care iti urca fiorii din glezne pana`n ceafa...
  Si nu am rezistat sa nu te caut imediat ca sa`ti spun ceea ce imi sta in fire sa`ti spun in astfel de momente... Desi inca  mai am conceptia aia... De! Sunt fata. Tu ar trebui sa faci primul pas!...
  E minunat sa ma trezesc cu tine`n gand... Dupa o noapte intreaga in care am strans in brate,in somn,ursuletul de plus caruia i`am atribuit numele tau...
  E minunat dorul de tine. Mai greu de suportat ca orice alt dor,dar si mai necesar decat oricare altul.
  Mi`am repetat de atatea ori in somn ca sunt norocoasa...Mi`am repetat ca... Ce mi`am repetat?
  Ca mi`e deja dor de tine.
  Nu`ti cer inapoi secundele pierdute in absenta ta.
  Nu`ti cer sa simti la fel.
  Iti cer sa... Sa... Existi!
  Si iti multumesc pentru asta,cofeina diminetilor posace...
  Buna dimineata!

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 -Ce esti tu?
 .Apa
 .Aer
 .Pamant
 .Foc
 .Cer
 .Inceput
 .Sfarsit
 .Alter ego-ul meu

 -Dar ce esti tu,mai presus de toate?
 .Un motiv in plus de a zambi. [Preferatul meu,de altfel...]
 .Aniversarea zambetului meu.
 .Onomastica trairilor.
 .Zi libera in fiecare zi.
 .Bratara mea norocoasa pe care nu as pierde`o niciodata.
 .Gandul meu zburator.
 .Partea mea stanga. [Ti`ai dat seama de ce tocmai stanga?...]
 .Recompensa pentru toate obstacolele ivite in galopul meu.
 .Muza mea de toate zilele.
 .Ceasul emotiilor mele.
 .Cronometrul rasului isteric.
 .Un motiv in plus not to give up being annoying.
 .Piedica de care ma lovesc atunci cand vreau sa ma simt prost pentru ceva.


 Te iubesc!:)


 P.S.: Ajuta`ma sa scap de replicile astea siropoase,ca mai e un pas pana la diabet. Si`i grav dup`aia... Vrei sa ma ai pe constiinta?... :))

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Scrisoare catre El

                                                                                   20 noiembrie 2010,Primul pas spre Al Noualea Cer


                                                  Draga Tu,


 Au trecut luni intregi de cand tot incercam sa ne convingem ca suntem perfecti unul pentru celalalt, luni intregi de cand ne daramam mitul cu premeditare... De fiecare data cand redevenim Noi,in formatia asta, nu suntem altceva decat doua fiinte pierdute care se cauta una pe cealalta. Esti acel "El" de acum,din viata mea. Esti un atom de oxigen. Eu sunt celalalt. Fiindca nici tu,nici eu nu putem respira fara suficient oxigen, impreuna respiram ca lumea. Noi doi facem molecula diatomica de oxigen. Cine suntem noi? O2.
 M`ai invatat cum sa iert pentru simplul motiv ca imi pasa,m`ai invatat cum e sa tii la cineva...Mi`ai aratat cum e sa suferi,cum e sa fii adolescent, cum e sa iti tii respiratia in fata cuiva la care tii cu adevarat. M`ai invatat cum sa iubesc,dupa redusele mele posibilitati sufletesti... Insa,crede`ma,oricat de reduse ar fi ele,sufletul meu e mare! Si mereu va fi loc pentru tine acolo!!
 Dupa ce m`ai invatat toate astea,a venit timpul sa ma inveti sa zbor. Azi ai taiat si acest "Must-Do" de pe lista ta de "free time activities".
 Sunt atatea momente in care multumesc cerului ca existi... Si nu realizez de ce. Nu inteleg cum pot fi atat de atasata de tine. Pana si cele mai bune prietenii din copilaria mea au inceput sa se destrame... Dar ai venit tu! De ce mi`ar mai pasa?... Pe langa tine a venit si Ea. Inca o prietenie stransa. Dar va rezista. Nu ca cele din copilarie... Voi sunteti optimismul meu.
 Oare intelegi cum e ca atunci cand esti la pamant cu moralul,sa te gandesti la cineva si fata sa ti se lumineze,sa te ridici brusc si sa o iei cu toata forta de la capat? Asta insemnati voi pentru mine.
 Dar am inceput vorbind despre tine. Nu`ti limitez spatiul vital din mintea mea. Continuam,draga Tu.
 Sper ca momentele petrecute impreuna sa fie atat de reale pe cat de ireale le simt eu.
 Si,Doamne! Acum realizez! Atatea luni,atatea momente! Atatea lucruri pe care le`am invatat de la tine!... Tu ce ai invatat de la mine?... Ce am invatat impreuna?
 Am gasit,intr`o iarna calduta,fara prea multa zapada, o harta. Si ne intrebam amandoi unde duce. Am pornit pe drumuri separate pe conturul hartii... Din fericire,dupa ceva vreme, drumurile s`au intalnit.Si am plecat impreuna. Si tu imi tineai mana,asa cum faci si acum. In curand vom vedea unde duce harta. Eu simt ca suntem aproape. Si atunci,pun pariu ca vom realiza care e comoara vanata cu atata ardoare: sa ne avem unul pe altul!
 Stii ca in bratele tale ma simt in siguranta? Simt ca nu m`ar putea atinge nimic? Ma simt sigura pe mine. Stii ca atunci cand esti langa mine nu mai aud nimic din ce e in jur? Nu mai stiu nici macar de mine. Tu imi detii toata atentia. Stii?... Dupa ce pleci,eu raman "speechless". Esti primul care a reusit sa ma reduca atat de repede la tacere. Ma uit in zare. Stiu ca te gandesti la mine. Si asta imi da forta sa ma urnesc din loc,sa scap de povara cerului,care cade greu peste mine,invidios pe atata fericire,usurinta si libertate, asta ma ajuta sa pornesc spre o noua zi. Si stii?... Zilnic ma trezesc gandindu`ma la tine. Simtind ca`mi esti alaturi.
 Adun cuvinte pentru momentul in care ti le voi putea deserta in fata. Dar n`am curaj. Nu`ti voi putea spune vreodata in fata ca Te Iubesc... Nu voi putea niciodata recunoaste ca tu imi faci ziua mai buna. Nu ti`as putea zice din senin ca din cauza ta sangerez fericire. Ca din cauza ta,in loc sa inhalez aer,inhalez cuvinte si,in loc sa dau afara dioxid de carbon,te dau afara pe tine...
 Nu voi fi niciodata in stare sa`ti zic in fata ca nu te`as putea pierde fara sa ma pierd si pe mine insami.
 De unde atata siguranta?... Nici eu nu stiu.
 Dar stiu cu siguranta ca as fi penibila venind spre tine,dupa ce te`am vazut de departe,aruncandu`ma in bratele tale si turnandu`ti in paharul urechilor alcoolul miilor de cuvinte fara sens... 
 Dar as fi,oare,la fel de penibila daca as reusi sa adorm cuminte pe genunchii tai,suspinand in vis ca...Te Iubesc?...
 Asta e cam tot ce mi`as dori...
 Dar,ceea ce imi doresc mai presus de toate,  esti tu!
 Am inceput ultimul an de gimnaziu impreuna... Oau! Suntem adolescenti... Hai sa`l terminam la fel! Te rog...
 Simt din nou cum imi dau lacrimile.De fericire si tristete,deopotriva...
 De fericire fiindca sunt o fata foarte norocoasa. De tristete ca nu voi fi mereu asa...
 Stii la ce ma refer,nu?...
 Au fost atatea certuri... Si cu fiecare impacare simteam ca te iubesc mai mult. La inceput eram doi amici reuniti de destin. Incetul cu incetul,am devenit mai mult... Eu doar te placeam... Acum [o zic din nou...] te iubesc. Inainte de`abia ma cunosteai. Acum ne suntem foarte buni prieteni... Si iti multumesc pentru fiecare clipa in care eram demoralizata,iar tu m`ai facut sa zambesc.
 Ma intreb daca ai avut rabdare sa citesti tot ce am scris... Am scris asta pentru tine. Acum,cat imaginea ta e inca vie. Foarte vie. Neinchipuit de vie. N`au trecut decat vreo 3 ore de can ai plecat...
 Dar...Totusi... Ai plecat...
 Am ramas fara cuvinte dupa,cu privirea pironita`n orizont. Cred ca si acum sangereaza de cata forta am pus in privirea aia. Era,cred, taioasa ca un pumnal. Si era cu atat de dureroasa cu cat a ramas blocata acolo mult timp,ranind norii zgariati,sfasiind apusul doar pentru a linisti proaspatul Dor-De-Tine.
 Sa fi inventat tocmai eu o boala noua?
 Tot ce se poate.
 Gaseste`i antidotul!
 Nu mai pot.
 Ce sa mai zic?
 Toate ideile se clatina. Betia de tine e atat de pregnanta incat mi se flutura prin toti porii. Proaspat iesita din cada,n`am reusit [si nici n`as vrea] sa ma curat de tine. Undeva,prin adancul figurii mele reimprospatate,sufera mirosul tau. Se transforma. Se completeaza. Ajunge la maturitate. Creste impreuna cu al meu.


 Stii la ce ma gandeam?...
 Parul meu arata mult mai bine rasfirat pe umerii tai,decat imprastiat cu tot stilul din lume pe ai mei...
 Mana mea nu se incalzeste nicaieri mai repede decat intr`a ta... Si ma mai gandeam ca mainii mele ii vine minunat printre degetele tale...
 Aaaa! Da. Si buzele mele nu s`au simtit niciodata mai usoare ca in momentul in care au simtit apasarea buzelor tale.
 O,Doamne!... Sunt plina de tine!
 Si...Nu stiu daca am mai zis`o pana acum... Dar... TE IUBESC!...








                                                                                                                Cu drag,
                                                                                                                        Umbra Ta.


  P.S.: Te`am visat acum cateva zile. 




luni, 15 noiembrie 2010

Doar as vrea. Nu zic ca se si poate.

 In asemenea momente nu ma pot intelege nici macar eu.
 In asemenea momente imi doresc ca tu sa fii aici. Fiindca am cea mai mare nevoie de tine...
 La inceput ne`am certa. As urla. M`as lua de tine din orice motiv.
 Apoi as cadea obosita in bratele tale,plangand.
 Pentru ca tu esti singurul,in afara de mama si cea mai buna prietena, pe care l`as lasa sa`mi stearga lacrimile. Dar tu esti PRIMUL care as vrea sa faca asta...
 Prietenii sunt alaturi,vad lacrimile,le simt amare,dar nu le sterg. Nu e inca treaba lor... Ei doar consoleaza mersul lor. Tu esti singurul care le poate opri mersul.

 Sunt seri intregi in care nu pricep de ce,dar o fac...
 Si imi doresc imposibilul- sa fii aici,sa imi spui ca totul e bine,sa stergi urmele pseudosuferintelor,sa`mi arati ca nu a fost nimic, sa ma ajuti sa ma conving ca am avut un moment mai aiurea...
 Si intind mana. Sperand ca in mersull ei scurt sa prind mana ta...
 Si ma intind pe jos. Sperand ca acolo voi gasi aceeasi caldura pe care doar tu poti s`o induci fiintei mele.
 Si plang. Sperand ca tu te vei gandi la mine.

 Si te iubesc.Sperand ca si reciproca e valabila.
 Si... Si ce?...
 Si ploua.
 Si... Tu esti inca foarte departe.
 Si...Am nevoie de tine.
 Vei vedea oare vreodata asta?...
 Probabil ca nu. Sau poate ca da.


 I`ll be here,waiting for you. As I always do...

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Alineat.

 ...Si nu ma mai gandisem de ceva timp la asta. E un amic,urma sa il vad,urma sa vorbim etc. Ceva normal. Am intrat in camera mai ferma decat mi`am inchipuit vreodata ca as putea fi in prezenta lui. M`am rastit la el sa aprinda lumina,ca e bezna si ma impiedic.
 M`am apucat sa`mi trantesc lucrurile si m`am izbit accidental de un scaunel pe care l`am si daramat. Aveam niste nervi...M`am grabit sa ajung la timp,m`am certat cu tata pe drum si toate celelalte. Iar eu,cand am nervi,trantesc urlu si mestec guma. Nu aveam cum sa trantesc p`acolo,nu`mi permiteam nici sa urlu,asa ca m`am rezumat la a mesteca guma,transpunandu`mi nervii in fiecare balon stresat care`mi iesea din gura...
 Dar profesoara nu mai venea...Si noi eram din ce in ce mai aproape. Ma temeam sa ma inghesui langa prezenta lui,fiindca orice milimetru in plus insemna trecerea pragului dintre amicitie si obsesie.Asa ca am incercat sa ma tin departe.... Insa in momentul in care el a inceput sa imi caute apropierea,m`am pierdut complet... Orice promisiune facuta,de a fi ferma,de a deveni ceva ce nu va mai putea vreodata avea s`a topit in momentul incare ne`am asezat pe canapeaua de jucarie si am inceput sa ne uitam la poze...
 Spatiul fiind mic,mi`am permis sa ma asez pe el... Era un scaun mai comod decat oricare altul pe care fundul meu avusese onoarea sa se inghesuie. Asa ca profitam de ocazie. Mi`am pus capul pe umarul lui,obosita de jucatul acelui teatru ieftin. Era evident ca nu numai eu mai tineam la el,ca si el mai tinea inca la mine...
 Am tacut amandoi. El a fost cel care a rupt tacerea aia plutitoare...Mi`a spus ceva ce nu credeam ca va iesi vreodata din gura lui. Mi`a spus ca`i parea rau... Ce puteam sa`i raspund la intrebarea care urma?...Nu`mi puteam da seama ce as putea face... Daca va fi la fel? Daca nu?...
 Am acceptat ce urma...Mi`am asumat urmarile. Oricate nopiti voi mai petrece plangand,nu ma interesa. Pentru un moment ca acela cateva nopti albe nu erau nimic. Era un pret prea mic pentru euforia data de apropierea lui. In acel moment mi`am dat seama ca nu vreau niciun  alt baiat langa mine,atata timp cat il am pe el. Si imi vine din ce in ce mai greu sa renunt la el cu fiecare despartire...
 El e,intr`un fel,o proiectie a mea. Ceea ce nu as putea eu face vreodata se incghesuie in el. Multe lucruri pe care imi doresc sa le fac eu,le face el. Si ma bucura fiecare miscare a lui. Ma bucura fiecare lucru bun. Si ma sperie fiecare abatere de la ceea ce e el cu adevarat. Parca as fi el...

 Si pentru un moment ca acela... Pot astepta oricat.

 Am pus punct. Si de`abia acum mi`am dat seama de ce. Ca sa o iau de la capat.
 Dupa puct vine intotdeauna un alineat:). [Asta daca nu urmeaza,intr`adevar,sfarsitul...]

 Si uite cum fiecare milimetru in plus insemna o sansa in plus sa reinnodam ceea ce a fost:).
 Si uite ca ceea ce am crezut ca insemna un ultim "nu" era,de fapt,inca un "da".
 Un toast!:)
 Pentru ceea ce va fi:).

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

A fost.

  Am incercat,pecat posibil sa spun "La revedere" cu zambetul pe buze. Si sa ramana asa pentru totdeauna.Am zambit. Am crezut ca o sa uit,ca trece de la sine...Eee,uite ca fuse altfel...
 O zi de relaxare si detasare totala,la Em, zi lunga, poze,ras,seminte, gaini lipsa... Asta e singuru` element care nu mi`a convenit... Da`le,draga drumu`! Sa zburde si sa se gainateze libere!
 Apoi Muppets, un Mahna-Mahna acolo,un "Sax&violence",niste "Bohemian Rhapsody",Andrei,fratele lu` Em cantand la chitara doar ca s`o enerveze pe sora`sa,io zdranganind chitara si incercand in disperare sa o dezacordez... Mari cu ochii adand beliti in monitor... Arrrrr! 8-> Ce ziiii.... Habar n`aveti ce va urma,nu?...Partea serioasa de`abia acum incepe,dragi "puisori"...


 Timpul de plecare. Mari si Em dupa mine. Ajungem la Manastire.
 Io,disperata,crezand ca`l vad pe ex`ul,raman pe loc hipnotizata,nemiscata,orbita si toate cele... O intreb pe Em daca nu cumva e el. Si ea era de aceeasi parere. Da` parca nu era el!...Il strigam in fel si chip,da` vedem ca in loc sa ne raspunda se baga la maraton pe scarile care duc spre oras. Sprint si io,dupa el. Si fetele dupa mine.
 In momentul acela m`am simtit asa cum ma simt dupa o despartire,pe care o constientizez de`abia cand e prea tarziu... Picioarele mi s`au facut gen "Chewing gum " sau,better, "Second-hand chewing gum", si simteam ca nu mai pot sa merg prea departe, Capu` mi`a intrat in ceata,si nu dadea semne cum ca ar vrea neaparat sa iasa de`acolo [resimtea oarecum senzatia de fum de la proaspatul gratar...]. Inima mi s`a facut cat pumnu` meu strans,si fara aer sau ceva in el, si tot corpu` imi vajaia,se misca precum netu` defect si... Io nu mai vedeam pe unde merg.Alergam de nebuna pe scari,le saream cate doua,fara ca macar sa vad pe unde merg... Daca picam acolo,acolo imi ramanea si emisfera stanga a creierului cel vidat si dresat sa`l vada numai pe el...
 Ajunsa jos,cu fetele aproape lesinate si moarte de ras de felul in care stiam sa sprintez,am realizat,cu o maaaaaaare satisfactie ca cel pe care`l urmarisem cu atata aviditate era un...oarecare. Care din spate semana surprinzator de mult cu el...
 M`am asezat pe bordura. Nu mai puteam. Cedam fizic. Nu`mi mai venea sa ma ridic. Em a venit la mine,m`a luat in brate si m`a ajutat sa ma ridic. Asa da,frate... Ce`ti mai trebuie un mincinos care`ti otraveste viata,molipsind`o de incertitudine,cand ai astfel de prieteni care,oricat de banal,coca,pitzy ar suna, te ajuta sa te ridici si nu`ti fac dusuri reci ca sa`ti revii,nu`ti dau suturi in cur ca sa te impulsioneze,ci te iau exact de`acolo de unde ai ramas,te ajuta sa`ti revii din colapsul psihic pe care,azi sau ieri,l`au trait si ei...


 Am regretat tot drumul despartirea...L`am pierdut pe cel care mi`a completat oarecum vreo 4 sau 5 luni din viata,m`a completat pe mine,daramandu`ma sistematic in acelasi timp... Regret minciunile lui,de care mi`e dor ca si cand as fi avut nevoie de ele...Regret totul. In afara de decizia luata.
 Stiu ca,intr`o zi,cand i se va intampla exact cum am patit io,isi va da seama ce mi`a facut. Si atunci ii va parea rau ca a dormit atat de linistit,in timp ce io`mi scoteam afara diverse organe plangand trantita pe jos si invartindu`ma ca o oarecare baba posedata marca OTV...
 Adevaru` e ca imi lipsesti.
 Esti acel rau realmente necesar,pe care nu`l vreau,da` nici nu pot fara el...
 Macar un lucru nu am pierdut,si voi tine la el cat timp il voi mai avea si cat timp il vom pretui amandoi in egala masura: amicitia.
 Ramanem amici:).

duminică, 31 octombrie 2010

It's autumn,honey...

  Ma predau...Frateeeee! Zice`se ca veni toamna...Oare asa sa fie?...Ma apuca acea inevitabila criza a scrierii bilingve,care daca nu trece,ramane...Filozofic,nu?...
 In ziua aceea (nici macar nu stiu ce parte a zliei e dupa 12...) era senin.Mult prea senin...Iar frunzele cazusera aproape toate,ramasesera doar acele exceptii despre care se zice ca intaresc regula...Mi`am deplasat energia aia deplasata si inconstienta spre un alt cartier,fiindca simteam ca pur si simplu nu mai suport sa imi mai petrec o zi in casa. Mai ales cand acea zi e si una SUPERBA,in care toata lumea nu e,numai io stau ca fraiera si vegetez...
 Asa ca ma urnesc din casa(asta doar dupa ce am dat zeci de telefoane ca sa convoc amici la o iesire de proportii in oras...ghinion,nu mi`a iesit.Am luat o singura amica si am sters`o. cu guma-Nota bene!) si topai pana la Emi,sa o scot din casa,ca altfel de!...Nu se poate...
 Ajunsa la ea,posedata de o malefica forta de rang necunoscut,numita de incepatori si necunoscatori "Toamna",ma apuc a`i alerga gainile.Care,surprinzator,fugeau...
 Din foisorul ei,privelistea era chiar superba(mai ales acum ca strada nu mai era un santier...pacat...nu mai era acea mirifica intindere de mocirla moale,cu o consistenta aparte,in care daca te afunzi stai linistit si te si conservi pana vine vreunu` si da de tine...),asa ca nu m`am putut abtine sa nu mimez o scena clasica din filme,dar,cum era si normal,in felul meu... M`am asezat in spatele barei(sau barii,cum s`o zice,n`am chef de incursiuni in lumea DOOM-ului...) si m`am facut ca privesc ca in transa un rasarit proaspat de soare,undeva prin luna iulie,imbracata in pijama,cu cana de cafea intr`o mana,intinzandu`ma lenes si...scuipand cu zgomot niste coji de samanta fix peste capetele bietelor gaini de sub mine.


 Am mai vorbit de cate una,de cate alta,am mai si urlat un pic cand am dat drumu` la robinet si apa curgea in sus spre mine in loc sa curga in chiuveta...Aventuri de vaduva casnica,ha?...Inca nu`s...
 Apoi am coborat in parc. Never mind. Nu mai conteaza... Suc. A doua punga de seminte. Si cateva doamne pe langa care treceam propunandu`mi sa le fac pe fete sa rada ragaind ca sa le sperii palea. Culmea...Tocmai atunci nu am putut sa ragai cu forta...
 M`am simtit foarte feminina facand tot ce faceam p`acolo...Si energia scadea din ce in ce...
 Am enervat colegele mele de "ieseala" vanand avioane...Peste 20,sufletu` meu! Hai la niste ceafa de porc,sa te convingi!... :>

 Apoi am ajuns,inevitabil acasa...Daca ii iesea lu` Eve ce si`a propus,adica sa ia bere,probabil ca ajungeam acasa cu doua case mai devreme...Cine stie...Merita incercat...

 Apoi mi s`a facut somn si m`am bagat in pat.In fine,asta se intampla pe la 10 jumate,da` intre timp nu am facut absolut nimic semnificativ,in afara de incercarea disperata de a da peste prietenu` meu,care nu raspundea nici de`al naibii... Trecem peste...

 Tot in pat am facut bilantul zilei:
 "It`a autumn,honey,it`s autumn indeed. Come smoke the cigarette of that falling leaf...I bleed....And I wish you were here,to light my boring,normal day. I think you were thinkin` of me when I saw all those airplanes...Thought you became really obsessed...
 Whatever. I`ve been missing you. Do you miss me,too?...
 I miss your arms,my strong sweet home...
 I miss your eyes,to reflect my love and to give back more than I could ever offer...
 I miss your lovely person to complete my happiness..."



joi, 28 octombrie 2010

Si daca timpul trece...

 Si daca timpul trece,eu imi dau seama ca intensitatea sentimentului scade.
 Cu fiecare zi simt ca nu mai insemn nimic pentru tine.
 Cu fiecare replica simt ca tu nu mai ai aceeasi fluturi in stomac cand ne vedem sau cand ne vorbim
 Cu fiecare zi,ma conving tot mai mult ca nu voi mai auzi vreun "Te iubesc!" din partea ta.
 In fiecare noapte imi propun sa fiu mai tare. Sa invat sa ma stapanesc. Dar ma gandesc la tine. Si nu pot sa ma abtin. Si se intampla mai mereu. Fara ca eu sa pot face ceva ca sa ma opresc...
 In fiecare zi ma gandesc din ce in ce mai intens la momentul despartirii. Si imi proiectez,in linistea de acum,durerea de atunci.
 De fiecare data ma intreb ce am facut...Cum de te pot impiedica sa nu mai simti la fel...
 Ma simt din ce in ce mai usor de inlocuit si mai vulnerabila in sufletul tau.
 Si ma gandesc cu amaraciune la iminentul moment cand,in loc sa fiu alaturi de tine atunci cand vei avea nevoie,va fi alta... Cand,in loc sa te gandesti la noi,te vei gandi la ea... Cand nu voi mai fi eu,ci va conta ea...
 Si imi dau seama ca asta va fi. Ca nu te pot impiedica cu absolut nimic. Ca,incetul cu incetul...dispar pentru tine.
 Si imi pare rau. Si imi doresc sa fac cumva sa fie bine,dar momentul ma depaseste,iar constiinta mea se absolva de orice vina...Micile mele mari defecte,le`am recunoscut si mi`am cerut scuze pentru ele. Poate ma vei ierta. Poate m`ai iertat deja.
 Insa eu nu mai pot adauga nimic pentru a pastra viu sentimentul ce deja a inceput sa dea coltu`...In momentul cand isi va da ultima suflare,voi aduce o echipa profesionala de bocitoare,ii voi face pomana si tot tacamu`...Ii voi spune,auzindu`ma doar eu, "Odihneasca`se`n pace..." si voi purta doliu in felul meu.
 Pana atunci nu pot face altceva decat sa sper intr`o resuscitare miraculoasa,care sa aduca acea scanteie dintre noi la viata...
 Pentru ca fiecare saptamana e altfel...In fiecare saptamana ne indepartam unul de celalalt. In fiecare saptamana ne sapam singuri groapa relatiei. Si ne mai si intrebam ce vina avem...
 Hai la urgente!
Si,dupa aceea,sarbatorim resuscitarea cu o gura de vin,umpluta cu fum de noi...Caci,da,intr`adevar,fiintele noastre ard si se consuma ca niste tigari vii in sentimentul la care amandoi tinem in felul nostru... Adu o bricheta si hai sa ne fumam unul pe celalalt din nou!:)...